Usa de la baie V

postat de pe 7 April, 2010

Sa revenim totusi la povestea noastra si sa consideram cele spuse pana aici ca fiind un preambul, menit sa faciliteze intelegerea ulterioara a desfasurarii faptelor. Intram in alta lume decat cea a copilariei, aceasta e a doua deschidere a usii de la baie, va rugam sa va legati centurile de siguranta si sa va luati mainile de la ochi, acest film este recomandat tuturor categoriilor de varsta.

Facusem o pasiune din lucrul la ziar, imi placea sa fac tot ceea ce faceam si ma implicam cu entuziasm. Cred ca de aceea am ajuns sa fac diverse chestii care ma puneau in legatura cu o gramada de oameni. Mi se oferise la un moment dat o mica rubrica in ziar unde sa scriu pentru cei de varsta mea. Habar nu am ce le placea celor de varsta mea, atata vreme cat vedeam ca lor nu le place nimic din ceea ce imi place mie. Colegii mei nu citeau si nu aveau nici o aplecare spre teoriile ce le debitam eu. Eu mie imi paream normal, sau ma rog deosebit fata de restul, special in sensul bun al cuvantului. Asa ca inclinatiile mele m-au adus in postura de a scrie lucruri care le plac celor de varsta mea. Evident ca niciodata nu am scris soiul ala de lucruri ci tot lucrurile care imi faceau mie placere.

Uneori veneam la redactie dupa orele de la scoala sa imi scriu articolul. Asa am ajuns sa o cunosc pe Adriana. Adriana era o tipa care se ocupa cu calculatoarele la astia in redactie. Pe vremea aia erau niste rasnite de calculatoare, de te durea mintea, si totusi erau culmea tehnologiei. Ma rog nu era tipa, ca din punctul meu de vedere puteam sa ii zic sarut-mana si chiar o faceam. Avea treizecisisase de ani, avea un copil, era o femeie matura. Putea sa imi fie mama. Nu stiu cum de am avut curajul sa ii fac avansuri. Tipele din clasa mea nu ma atrageau, le gaseam prea copii, simteam ca nu am ce sa discut cu ele, iar de futut nici nu se punea problema. Auzeam discutii de ale colegelor pe coridor, cum vreun prieten de-al uneia a vrut sa ii faca asta. Erau panicate, iar eu nu aveam chef de gagici panicate carora sa le explic si sa le conving. Cred ca asta mi-a dat curajul sa ii fac avansuri. Dupa o vreme am constatat ca genul asta de tipe imi plac, tipele care iti zic in bot ca vor sa ti-o tragi cu ele, fara prea mari romantisme si cacaturi pe pereti, tipe care au aflat ca nu au sens discutiile despre pantofi si rujuri si nici pierderea vremii cu frici si convingeri, intrucat e inutil si in afara de povestea asta nu exista alta care sa te aduca mai aproape de adevar. Iubirea se naste din curaj. Din curajul de a fi nefericit. Din curajul de a face un lucru fara sa ai siguranta deplinatatii lui. Iubirea sta ascunsa si nu zice nimic, dar vede tot ceea ce faci si daca faci corect apare la suprafata cu o forta comparabila cu bomba de la Hiroshima inmultita cu doua milioane cinci sute treizeci si patru de mii doi.

Teoriile sunt pentru mucosi si fricosi. Fericirea e dureroasa si prezinta riscul de a te ucide, de aia toti oamenii pe care ii cunosc eu si toti cei pe care ii cunoasteti voi au fost mereu nefericiti. Nu cred ca la vremea aia eram in cautarea fericirii si nici nu intelegeam lucrurile ca acum, stiam insa ca in fata mea e o femeie careia nu e necesar sa ii explic ca vreau sa ma fut, ca stie cum e, ca nu are nici un fel de frica in privinta asta. I-am facut avansuri vreun an si cateva luni. Abia in cele cateva luni m-a remarcat, sau ma rog am vazut eu ca m-a remarcat. Din clipa in care am stiut ca m-a remarcat a inceput sa devina frumos, ii faceam deliberat o gramada de complimente si asteptam sa vad cum le primeste cu placere. In cele din urma a inceput cumva sa imi intoarca subtil complimentele prin priviri sau zambete destinate numai mie.

Ma uitam la ea si ma gandeam doar cat de colosal ar fi sa i-o trag. Nu se punea problema de vreo iubire, de sentimente. De fapt ma gandeam cat de colosal e cand i-o trag, pentru ca aproape seara de seara o posedam in baia aia nenorocita din casa alor mei, care arata aproape ca o buda de sat. Jumatate din vopseaua de pe pereti atarna si se vedea mucegaiul. Dusul nu mai avea de ceva ani buni de zile cap, era doar un furtun. Tevile se spargeau din doua in doua luni si reuseam sa inundam vecini. Miroasea dulce si umed in toata baie, iar iarna era cel mai calduros loc din casa, era atata de cald incat simteai mult mai acut toate mirosurile si aveai senzatia cand deschideai usa ca ai sa cazi din picioare din cauza valului de caldura. Nu imi pasa cum se scorojeste vopseaua ce imita faianta, mi-o frecam si incercam sa pun capul Adrianei pe diverse trupuri din filmele porno vazute. Nu aveam ce altceva sa fac, nu puteam sa fiu creativ in lipsa vreunei experiente, asa ca imitam in gand ceea ce vazusem. Ce imi venea greu, era partea cand trebuia sa mi-o imaginez dezbracata, asa ca faceam o selectie printre toate starletele porno aflate in capul meu pentru a o gasi pe cea care se apropia cel mai bine de corpul pe care il banuiam sub haine. Apoi umpleam toata toaleta cu slobozi. Luam hartie igienica si stergeam dovezile ajunse pe pereti sau pe capacul de la buda. Intram sub dus si o tineam asa pana cand ajungeam sa fiu absolut extenuat, pana cand ma durea fiecare muschi din corp de atata incordare si concentrare. Apoi ma culcam linistit.

As putea sa o descriu in clipa asta, prefer insa sa discutam despre ea ca si cand ne-am juca un puzzle. M-au enervat intotdeauna autorii care se apuca sa faca lungi descrieri ale personajului principal, mi s-a parut inutil, pentru oricat de bine l-ar fi descris, tot pe mine ma vedeam in centrul actiunii, cand citeam cartea. Adriana era blonda si slaba. Nu atat de slaba insa incat sa nu remarc un extraordinar de apetisant cur ce il poseda. Ma uitam in general dupa ea si ma trezeam cu o erectie cat casa. Ajunsesem sa schimbam diverse discutii tehnice, ea despre ce are de facut in redactie, eu despre ale mele. Era inevitabil sa nu ajungem sa vorbim. Cacaturile alea de calculatoare iti faceau intotdeauna probleme si era nevoie de ajutorul ei.

Intr-una din seri redactam un articol. O mizerie cu mot, un cacat de articol pentru cacaciosii acneici. Prin redactie mai erau cateva fete palide. Ma straduiam sa tastez la rahatul de calculator ce il aveam la dispozitie, din pacate scriam doua propozitii si asteptam cinci minute sa apara pe ecran. Si cum ma luptam eu cu redactarea, apare Adriana, se uita la mine si zice:

-Hai la mine sus in birou, am un calculator mult mai bun, nu are rost sa te chinui pe asta

-Nu vreau sa va deranjez, zic eu, nici pe dumneavoastra nici pe colegii din birou.

-Nu ma deranjezi, iar colegii au plecat de ceva vreme. Pot sa iti dictez eu textul si tu sa il scri, ai sa termini mult mai repede.

Am urcat la etaj, unde era biroul ei. Calculatorul era pe acelasi perete cu usa, pe partea dreapta, langa geam. In fata erau niste dulapuri si langa ele o masa pe care stateau niste flori in ghivece. Pe jos era o mocheta verde, sau ma rog, se vedea ca a fost candva verde, acum era atat de uzata incat parea murdara. Calculatorul era aprins. Eu tineam in mana foile cu textele si o discheta pe care erau cateva fotografii ce urma sa le atasez textului. M-am asezat pe scaun si am inceput sa scriu. Ea se uita la mine, simteam asta. Mie imi era prea frica sa ma uit la ea, simteam ca daca as fi facut-o asa fi izbucnit in plans.

-Nu vrei sa iti dictez?

-Nu cred ca intelegeti scrisul meu, scriu foarte urat.

Si am continuat sa scriu fara sa vreau sa imi dicteze. Avea un calculator extraordinar, nu ca celelalte de prin redactie. Se lucra omeneste pe el.

-Am visat cu tine, cu pat.

-Cu patos?

-Nu, cu pat, am visat ca suntem amandoi in acelasi pat si facem sex.

Mi s-a urcat tot sangele in cap, nu am mai putut sa vorbesc nimic, sa zic nimic, mi s-a taiat respiratia. M-am uitat la ea si asteptam sa vina sfarsitul lumii sau sa se faca o lumina colosal de puternica in toata incaperea. Nu mai exista cale de mijloc, reuseam sa inteleg doar extremele, lucrurile definitive, irevocabile.

-Am pe cineva, e un tip la vreo 40 de ani si i-am povestit ce mi se intampla.

-Ce vi se intampla?

-De atata timp te tot dai la mine si ma intrebi ce se intampla? Se intampla ca o vreme te-am ignorat si am evitat sa iti dau atentie, esti inca minor si asta imi poate crea probleme. Acum insa nu mai pot sa fac nimic, te-am remarcat, te vad, ma gandesc la tine, uite te si visez. I-am zis si lui Gogu tot si mi-a zis sa fac ce simt, doar ca sa am in vedere ca esti un copil si daca vei spune cuiva pot sa infund puscaria.

Ma uitam ca un vitel cuminte la ea si ascultam. Citisem romane, basme, vazusem filme, insa niciodata nu credeam ca exista si mi se pot intampla mie asemenea lucruri fabuloase. Eram personajul principal in cel mai colosal film turnat vreodata. Ma si vedeam calare pe ea si ea urland si spunandu-mi cat de mult ma iubeste si sa nu ma opresc. Stateam ca o amiba, si ma uitam, nu eram convins ca e real si nu stiam daca se va termina asa cum doream eu.

-Hai sa te sarut.

Nu am indraznit decat sa intorc capul catre ea. Continuam sa stau pe scaun, bagat cu totul sub birou, asa ca imi era destul de greu fizic sa ma misc si de altfel nici nu puteam sa ma misc, chiar daca as fi avut tot spatiul necesar din lume.

comenteaza5,878 vizualizariTremens Prozaic

Uimeste-ne!

Adauga comentariul tau, sau fii la curent cu ultimele comentarii

Fara politeturi excesive. Fii sincer. Direct. Incisiv.