Asa ca deschideam usa de la baie ca sa imi pun prezervativul ala nenorocit. Cine m-a pus sa mint ca am mai fost cu o femeie? Imi tremurau mainile. Aveam la mine toata punga de prezervative ce o cumparase tipa. Dupa ce l-am stricat pe al treilea mi-am dat seama ca e inutil, cu toate demonstratiile teoretice din sala de spectacole de la scoala, nu invatasem sa imi pun un prezervativ. Am abandonat in cele din urma si m-am dus ca un copil mic si i-am zis:
-Nu reusesc sa il pun, nu stiu sa il pun.
-Pai nu ziceai ca ai mai fost si cu alte femei?
-Ba da.
-Pai si atunci cum nu sti? ma intreba zambind.
-De fapt am mintit, nu am mai fost cu alte femei, o ziceam absolut natural si nerabdator sa mi se puna o data prezervativul. Nu stiam exact ce urmeaza si nici nu imi pasa, era o mare realizare sa imi vad prezervativul pus, aveam senzatia, cumva, ca daca am prezervativul sunt invincibil, aveam senzatia ca daca prezervativul e la locul lui, deja am devenit barbat. Primul prezervativ din viata mea.
Ma simteam coplesit si imi doream sa ma vad imbracat cu el.
Mi-a fost frica intotdeauna sa ii zic unei femei ce simt, am avut senzatia ca raman descoperit, ca poate sa faca orice vrea cu mine atata vreme cat o iubesc, asa ca am preferat femeile care mi-au spus ele mie ce simt si ce vor. Mi-am iubit prea mult parintii fara vreun efect, ca sa fiu dispus sa fac acelasi lucru cu femeile din viata mea. Norocul a facut ca prima femeie din viata mea sa nu aiba vreo jena in a-mi spune, in a-mi arata si in a ma semi-viola. Cat de mult mi-a placut. In liceu am inceput sa lucrez la un ziar, ma recomandase profesoara de romana pentru munci minime prin redactie. Aveam saisprezece ani si incepusem sa ma masturbez cred ca de pe la 10. Nu mai imi aduc bine aminte, stiu doar ca imi era o groaza cretina de povestile bunicii mele cand venea vorba de masturbare. Nu ca as fi avut eu cu bunica mari subiecte de discutie in ce priveste masturbarea, insa ea aducea vorba de fiecare data. Imi aduc aminte ca l-au prins pe varul meu, parintii lui, masturbandu-se in baie si le-au povestit alor mei. Din fericire era si bunica acolo si a facut conexiunile logice necesare, pentru a descoperi ca si nepotul ei e la aceeasi varsta si ar putea sa ia calea pierzaniei.
Intr-una din zile m-a dus bunica la scoala, cred ca o mare bucata de vreme m-a dus la scoala. Ii facea placere sa vorbeasca cu mine. Se descarca pentru toate cacaturile ce le suferea datorita alor mei, sau ar fi fost mai bine sa zic „din cauza”, insa nu m-am dezbarat total de obiceiul de a ma aminti. Cred ca de mic am avut cretina asta de capacitate de a fi un bun ascultator, zic cretina pentru ca mi-a daunat enorm in viata. Toate femeile au vazut in mine un prieten lucid, nu de alta, dar femeile intre ele nu vorbesc deloc sincer, fapt pentru care ajung de fiecare data sa isi povesteasca tot felul de cacaturi despre parfumuri, despre papuci, mancaruri, rujuri, machiaje, fara ca intr-adevar sa le intereseze ce zice cealalta. Ele vorbesc si vad in cealalta o femeie, asa ca nu au incredere sa ii zica ce simte. Ele stiu de fapt ca doar un barbat poate intelege ce simt, singura conditie e sa nu fie barbatul lor. Asa ca toti prietenii mei reuseau sa futa, numai eu ramaneam cu confesatul.
Bunica a fost un om senzational si genial, daca stau sa ma gandesc, a fost primul om care a fost capabil sa ma vada, a fost primul om care a suferit ca eu nu ma vad si a fost de asemenea primul om care a stiut ca am sa ma vad si nu am sa mai fiu si eu orb la un moment dat. Asa ca bunica mea, mi-a povestit realitatea pe care stia ca am sa o descopar eu unul intr-o zi. Oricate poze mi-ar fi lasat bunica dupa moartea ei, ar fi fost inutile fata de plantarea ei in fiinta mea, fata de puterea ei de a ma vedea si de a se bucura de mine. Acum am inteles ca bunica mea stia cum stau lucrurile, acum am inteles ca bunica a fost un om care a iubit la fel de mult cat pot eu sa iubesc, acum am inteles ca bunica mi-a zis, printre randuri, sa nu am nesimtirea de a face din iubire o dovada de prostie. Si pentru ca imi povestea in fiecare zi cate o nemultumire, cred ca la un moment dat i s-a parut natural sa imi povesteasca orice lucru.
-L-au prins pe varu-tu in baie cum se masturba.
-Ce l-au prins? am intrebat eu uimit si stiind ca e o prostie, ceea ce inseamna ca trebuie incercata neaparat.
-L-au prins cu mana la puta la baie.
M-am gandit ca si eu imi pun mana pe puta de fiecare data cand merg la baie si nu vedeam nimic anormal in asta, m-am gandit ca si eu imi pun mana la puta cand ma spal si nu intelegeam de ce asa deosebit ca varu-miu facuse acelasi lucru.
-Si ce daca l-au prins cu mana la puta? intrebam eu, in primul rand din neintelegere si in al doilea rand din dorinta de a afla care e deosebitul din toata povestea.
-Se juca ca mana la puta, mi-a raspuns bunica revoltata si speriata.
Nu am mai insistat sa intreb altceva, cu toate ca imi doream sa stiu ce are sa te joci cu mana la puta, ce se poate intampla asa de rau. O vreme am tot stat si m-am intrebat, pana cand in una din zile m-am decis sa ma joc si eu. In prima faza nu am reusit sa inteleg care e jocul corect pentru a fi deosebit, apoi incet, incet am inceput sa ma elucidez. Cateva luni de zile au fost practic un preludiu, sau habar nu am de ce nu aveam orgasm, poate la noua ani, corpul uni barbat nu e destul de matur pentru a produce sperma. Un soi de orgasm aveam, de fapt era un orgasm in toata regula insa nu ejaculam, asa ca multa vreme nu am stiut ca se va intampla asta sau ca asta trebuie sa se intample. In una din zile bunica se uita la un film cu usa inchisa, nu cred ca am mai spus cuiva cum ca bunica se uita la filme erotice pe la cincizecisisapte, saizeci de ani. Eu, cu surprindere am gasit-o prin crapatura usii, uitandu-se la un film colosal, ii zicea „Lady Chaterly” (nu stiu daca am pus destui de „l” sau „t” sau „r”, am problema asta cu limba engleza, imi vine sa dublez toate literele zise mai sus, daca le vad in acelasi cuvant, asa ca de aia nici nu ma chinui sa aflu care litera trebuia dublata), eu auzeam despre ce film este vorba prin crapatura usii, nu ca i-as fi stiut titlul, insa am realizat rapid ca nu e vreun film de actiune sau spionaj. Bunica afirma ca ei ii plac filmele de spionaj, pana cand am prins-o de fapt ce gen de filme ii plac. Urma sa plece la lucru si eram fericit ca voi mai prinde si eu din film, asteptam cu neradare sa plece la lucru, nu cumva sa se termine filmul. Ar fi fost primul film de genul asta pe care il vedeam. In copilaria mea la televizor nu erau decat discursuri, asa ca nu aveam sansa tuturor putoilor astora de ii vedem in filmele americane de a ne descoperi sexualitatea din grupa mica. Mai am vazut o secventa scurta de gen, intr-o noapte cand au uitat ai mei televizorul deschis pe sarbi, insa m-am uitat speriat ca se trezesc ai mei si nu am vazut mare lucru, asa ca imi doream sa prind filmul asta.
La un moment dat bunica s-a ridicat si a plecat. Am intrat bucuros in sufragerie si am aprins televizorul, din nefericire bunica inainte de a stinge televizorul a schimbat canalul si nu reuseam nicicum sa gasesc filmul. E posibil sa fi trecut de multe ori peste el, exact in clipa in care nu erau scene fierbinti si sa nu il fi bagat in seama. Nu aveam rabdare sa ma uit la fiecare program in speranta ca dupa reclame va incepe ceea ce ma intereseaza, asa ca am luat programul TV. Nu stiam exact ce caut, cautam orice titlu care sa mi se pare neobisnuit si cel mai neobisnuit mi s-a parut cel pe care nu l-am inteles, asa ca am mutat pe canalul respectiv si am asteptat. Imi aduc aminte ca Lady Chaterly si-o tragea intr-o scena cu gradinarul si cam atat, pentru ca am fost nevoit sa fug la mine in camera si sa imi imaginez restul scenei, de frica sa nu fiu si eu prins cu jucatu’. A fost prima data in viata mea cand am ejaculat. Mi s-a facut frica, nu am stiut ce mi s-a intamplat, am crezut ca m-am imbolnavit, ca am sa mor. Imi era groaznic de frica, pentru ca bunica de la povestea aia incoace imi tot spunea ce lucruri rele se pot intampla daca te joci cu putulica. Ma uitam ingrozit la sperma de pe mana mea si nu intelegeam de ce e alba, eu stiam ca sangele e rosu, ca iti curge sange cand ti se intampla ceva rau. M-am speriat mai ingrozitor, am realizat ca daca nu e rosie ca sangele, trebuie sa fie ceva mai grav, ceva ce ma va omori pe loc, ca nu mai au cum sa ma opereze si sa ma faca bine.
Am fugit la baie si m-am sters si stateam si asteptam sa imi curga tot sangele sub forma asta, pana cand am sa cad din picioare si am sa mor. Nu mai curgea nimic, am stat si am stat si nu mai curgea nimic. In clipa aceea am inteles ca exista Dumnezeu si ca imi mai daduse o sansa la viata. Am cazut in genunchi si L-am rugat sa nu ma omoare, sa ma lase sa traiesc si promit ca nu voi mai face. Am plans si am jurat (alt individ care m-a iubit neconditionat si real, cu toate cacaturile cate i Le-am facut) ca nu am sa mai fac, numai sa nu ma pedepseasca. Am asteptat toata ziua sa vad daca m-a ascultat Dumnezeu si am vazut ca e bine si ca nu am murit. A doua zi m-am trezit si am vazut ca e bine ca nu am murit. A treia zi m-am trezit si am vazut ca e bine si m-am gandit ca ar fi vremea sa o mai fac o data ca de fapt nu se intampla nimic daca inca nu am murit. A patra zi m-am trezit, fara sa o fac in ziua precedenta, si am vazut ca e bine si ca nu am murit si m-am gandit ca nu am murit doar pentru ca Dumnezeu e bun cu mine si m-a iertat chiar daca ieri am gandit gresit si urat.
A cincea zi m-am trezit si am vazut ca e bine ca nu am murit si mi-am zis ca Dumnezeu ma iubeste si asa si ca daca in cinci zile nu am murit pot acum sa o fac si pe urma iar imi cer iertare de la Dumnezeu si mai stau cinci zile si tot asa si Dumnezeu o sa ma ierte si o sa ma tina in viata ca el e bun. A sasea zi m-am trezit, am vazut ca e bine, cu o zi inainte ma abtinusem, nu am murit si m-am gandit ca Dumnezeu e satul deja de cat de mizerabil sunt si e cumplit de suparat pe mine si oricum ma va pedepsi, pentru ca eu deja am gandit, asa ca voi muri. In a saptea zi m-am trezit inca era bine, nu murisem, nu imi lasasem gandul sa treaca la fapta, asa ca m-am gandit ca daca tot e sa mor ar fi bine sa vad cum este inca o data inainte sa mor. Asa am descoperit eu ca sexul este o chestie sacra care are mare legatura cu Dumnezeu cu frica si cu moartea sau cu frica de moarte. Atunci am descoperit eu ca sexul e cumva medicamentul universal in fata fricii de moarte, ca sexul e unicul eveniment ce te aduce cat de aproape se poate de ceea ce se cheama fericire, de ceea ce se cheama singularitatea totala si absoluta a fericirii. Sunt totusi convins ca cei care se calugaresc au un sentiment mult mai coplesitor, insa noua celor care ramanem aici si alegem sa nu vorbim direct cu El,sa nu ne salvam prin El, sa ne lasam salvati, singura posibilitate de intelegere ne ramane sexul. Am mai inteles azi, vazand ca nu am murit nici dupa a saptea zi, ca Dumnezeu e un tip hazliu si intelegator, ca Dumnezeu nu e rigid si incorsetat, ca Dumnezeu te iubeste asa cum se iubeste, fara prea multe dogme si reguli. Multumesc.

Salut, Sorine!
Am aflat de curand ca Dumnezeu este intr-adevar tipul cu cel mai bine dezvoltat simt al umorului. Traiesc tot felul de coincidente incredibile numai pentru ca am invatat sa iubesc altfel decat am iubit pana acum.
Am invatat sa iubesc fara sa vreau inapoi ceva, fara confirmare si fara pretentii, fara sa SPUN. Da, a iubi fara sa spui e ca si cand ai iubi de doua ori. Trebuie sa iubesti de mult mai multe ori decat dublu: o data pentru ca e greu sa nu spui, iti vine sa strigi:); apoi iti trebuie putere pentru a nu-l impovara pe celalalt cu ceea ce simti tu; iti trebuie ratiune cat sa gestionezi nevoia de apropiere si de contopire – nevoia aceea nefireasca de inghitire, cand ai vrea sa-l ai pe celalalt in tine ca sa nu-i simti lipsa sau ca sa nu ratezi ceva din el; iti trebuie demnitate cat sa nu ceri; iti trebuie renuntarea la orgoliu (cel mai greu pentru mine); iti trebuie putere sa duci toate de mai sus:)
Ha! Iata cum m-am gasit sa vorbesc despre iubire:)) EU!!!
Despre lucrurile importante ar trebui sa se taca? Asa ma invata pe mine cineva… si in general, barbatii pe care i-am iubit foarte mult sunt adeptii smereniei in fata cuvintelor mari si definitive. Ciudat e ca n-am invatat sa-mi tin gura si tot am placerea maxima de-a spune/scrie/devora in cuvinte sentimentele pe care le si “vad” mai bine asa.
Femeile “in general” nu exista. Nici barbatul generic nu s-a nascut.
Am citit ce-ai scris si mi-am adus aminte si de ce spuneai, asa ca n-am hotarat sa iti scriu aici. Sunt mai convingatoare in scris:)
Cu femeile pe care le cunosc sunt asertiva cand vine vorba despre amorurile mele. Le declar si de obicei astept reactii vehemente:) Nu ma pricep sa aleg barbati pe placul anturajului meu “feminin”, sau majoritatea gagicilor astora au o voluptate in a critica orice se intampla:) Nu am nevoia de a explica fata de prietenele mele. Barbatii, rationali prin excelenta, iti creeaza starea asta de perspectiva asupra a ceea ce ti se intampla. In plus, crezi ca ei te inteleg mai bine sau te pot lamuri atunci cand ai intrebari despre “cealalta specie”:)
Eu vorbesc mult mai usor cu un barbat, ma simt mai libera pentru ca barbatii (cred eu!!!) au tendinta naturala de a intelege si nu de a judeca (asa cum au femeile). Barbatii au puterea de-a “privi in taietura”, de-a fi “crystal clear”, femeile au tendinta de a divaga (ajung pana la urma la rujuri si tocuri, indiferent cat de superba ar fi topica discutiei).
Si da, imi plac barbatii!:)Si am evidenta diferentei uneori indicibile. Un “altfel” al firii: confortabil, ucigator, tandru, grosolan, narcisic, demonic, puternic, orgolios, chemator, irezistibil…
Sunt foarte departe de a denigra sexul. Nu sunt o femeie din categoria celor pentru care sexul e o “chestie” murdara, dar am mai invatat, tot de curand si mai ales fara sa vreau, ca poti fi foarte, foarte aproape de fericire si numai ascultandu-i respiratia si simtindu-l aproape. Asta mi-a fost greu sa inteleg! Pana acum…
tt
:))
Pacat. Ai pierdut timp important. Nu iti fa griji, vesnicia iti apartine si tie.