1

Cred ca au trecut mai bine de trei zile pana o sun din nou pe Sally. Incepusem sa imi compun in minte formule de inceput, stiam fiecare cuvant in parte, intonatia si mai ales ce impresia trebuia sa las. Ma simteam pe buna dreptate un copil din generala, gata sa ii propuna celei mai bune prietene sa fie iubita lui. Mie asta mi se intamplase, o cerusem de sotie pe colega mea de banca in clasa a II-a. Dupa ce m-a refuzat n-am fost bun de nimic o saptamana; ai mei credeau ca cineva ma bate regulat si nu vreau sa recunosc. Cand mi-am revenit am inceput eu sa ii chinui pe baietasii din clasa mea, fiind cu mult mai inalt si mai solid decat ei pe vremea aia. Un soi de frustrare in stadiu incipient, oricum ai mei m-au dat la o alta scoala de la sfarsitul trimestrului, punand brusc capat primei mele relatii. In orice caz, mi-am zis o rugaciune in gand si am ridicat receptorul. Stiam totul pana la a cincea replica. Ma simteam sigur ca un jucator de sah.
La naiba. Nu pregatisem nimic pentru raspunsurile ei. Stiam tot-tot daca in fata mea, ori in cazul asta la capatul celalalt ar firului ar fi fost o masina si nu Sally, o fata imprevizibila de 19 ani. Eram sigur ca e gata sa imi inchida telefonul numai stiind ca-s eu.
- Alo, salut. Eu sunt.
- Mm..Salut.
Am facut o pauza. Nu voiam sa las tensiunea sa-mi strice discursul.
- Esti bine. Ce mai faci? Aici ploua cu galeata. M-a facut leoarca, am venit cu bicicleta de la supermarket. Apropo ti-ai uita reportofonul la mine.
- Nu-i nimic. N-am nevoie de el saptamana asta.
- Ok. Puteam sa vin sa ti-l aduc, numai sa se opreasca afara. A, si am vorbit pentru filmele alea. O sa mi le aduca Matt, miercuri dimineata. E ok atunci?
- Cred ca da. Putem sa ne intalnim pentru ambele, dar momentan nu imi trebuie nici ele. Stabilim mai tarziu, sa vad ce o sa mai fie de facut.
- Sigur.. Un tremurat usor a inceput sa ma macine. Era sambata de abia. Daca n-o vad mai repede o sa explodez ca baloanele de la McDonalds.
- Ok. Altceva? am spus tot eu.
- Eram pe afara. Incep sa innebunesc rapid. Imi apar douazeci de nume in fata. Le am in lista, alfabetic si aranjat sistematic. Toate persoanele cu care ar putea fi. Lista ucigasului in serie care o sa devin.
- Scuze atunci, n-am vrut sa te.. deranjez..
- Mnu. Nu faceam mare lucru. Dar faceati ceva asta e clar. Iar eu evit sa ma urc pe pereti, desi asta e cel mai pasnic gest pe care l-as executa acum
- Ok. Atunci, nu stiu..ma suni tu..
- O sa iti dau eu un mesaj si stabilim pe loc
- Perfect asa atunci. Ramane sa vorbim. Pai..plimbare placuta sau ce faceati voi..tu stii..
- Da..ma descurc, no worry.
- Ok. Pa,pa.
- Pa.
Vocea ei a sunat scurt ca o usa trantita in nas. Sar in pat. Arunc pernele si ma intind cu fata la tavan. Am ochii deschisi la maxim si buzele stranse. Deschid bratele si ma rastignesc acolo. Am un punct fix la care ma uit de fiecare data cand sunt stressat. E prietenul meu imaginar.

Am stat cateva ore probabil in pat. La un moment dat mi-am facut un ceai. Pana la urma la 9 pm eram pe strazi cu Paul. Am mers intr-un bar pe care il stia el, undeva in sudul orasului. Curat si decent, muzica proasta si cateva chelnerite cu zambet larg. Paul era un tip de toata isprava. Era ceva mai mare decat mine, cu aproape 2 ani. Ne nimeriseram in aceeasi grupa de la facultate si cum eram singurii baieti, a trebuit sa stam impreuna la inceput. Mi se paruse complet idiot la prima vedere. Era mai inalt decat mine, slab si cu parul saten; avea mereu haine ingrijite, fapt pentru care multi il credeau poponar. In realitate, era un singuratic ratat in relatiile cu oamenii.
- Buna. Ce va aduc?
- Doua beri negre, niste alune si o scrumiera.
- Atat?
- Da, merci.
Chelnerita se misca suprinzator de repede, desi locul era plin. Apoi mi-am dat seama ca ne umflase preturile substantial, dar cum niciodata nu lasam bacsis nu ne-am suparat prea tare.
- Cum merge treaba, batrane? m-a intrebat Paul imediat ce am ciocnit sticlele.
- Se misca, dar greu. In ultima vreme am pierdut timpul intr-un stil mare. Am dormit mai mult decat am stat treaz si am stat degeaba in general. Trebuie sa stii ca vacantele ma vor ucide intr-o zi.
- N-avea grija, n-o sa ai prea multe. Anul asta e ultimul si au de gand sa ne frece destul. Numai desteptul de Carlington vrea o lucrare de 30 de pagini …
- Sa isi vada de treaba. Nu ma am chef de nimic, poate sa fie si decanul sa mi-o ceara. Am auzit ca esti in relatii bune cu asistenta lui, poate ii pui o vorba buna.
- Daca pot..stai sa vad cum imi salvez mie pielea amice.. Cel putin tu ai putea sa le faci, eu am de luat o groaza de examene din anii ceilalti. Ce mai zice Sally?
- E bine. N-am mai vorbit de doua saptamani.. Cred ca e in Boston pe la rudele ei. Am primit o vedere alaltaieri.
- V-ati certat ?
- Da. Ceva nou..
- Faci numai tampenii. Nu stiu ce e asa greu sa te comporti normal o data in viata..
- Habar n-ai ce e in mintea mea..
- Nimic.
- Ai ghicit.

Am ajuns tarziu acasa. Banuiesc dupa ora la care m-am trezit. Nu imi amintesc prea multe, doar ca m-a costat destul sa imi curat panatlonii. Cazusem intr-o balta de motorina pe undeva prin fata blocului. Langa fiecare garaj gaseai asa ceva, nu puteam fi invinovatit. De parca asta conta. M-am ridicat si am facut un dus lung si fierbinte.
Din baie se auzea zgomotul strazii la amiaza. Claxoane, fum si injuraturi de duzina. Toate ajungeau la fereastra prin care respiram toate deseurile astea. Oamenii erau mai groaznici decat toate astea. Se opreau uneori cate o juma’ de ora si se hartuiau reciproc. Fie pentru locurile de parcare, fie din cauza unei depasiri. Exista oameni pasionati de asa ceva. Cearta poate fi o a doua natura, ura la fel. Am simtit ca sunt un reziduu al orasului la fel ca ei si mi s-a facut sila. Nu am putut sa vomit; m-am dus in bucatarie si mi-am pregatit un ceai acru. Pe seara am iesit din nou cu Paul si Chriss, un alt amic de-al nostru si am jucat biliard.
2

A doua zi m-am trezit pe la pranz. Mi se blocase ceasul la ora 08 41, asa ca de fiecare data cand ridicam capul era prea devreme si prea inutil sa ma trezesc. Oricum ma sculam mai obosit decat adormeam. Soarele se ridicase exact pana la nivelul nasului meu , deja toata camera mea intoarsa pe dos se facuse un cuptor perfect. Eram o gogoasa insipida si incapabila sa isi poarte de grija. M-am impins cu putere si m-am ridicat. Ma pisam pe mine atat de tare ca imi venea sa urlu. Am zburat pana in baie si ia-ta ma scurs in canalizarea orasului , un sfert din mine ma parasea cu viteza. Trebuie sa ma fi imbolnavit de prostata, mereu mi-am inchipuit ca betivii sufera de asta si ii compatimeam.
N-am mai sunat-o pe Sally. Mi-am facut niste sandvisuri cu cascaval si ketchup, apoi am facut un dus. Vis-a-vis am zarit la geam un chip de femeie. Intr-o vreme ii tintuiam cu binoclul pe cei de acolo, mi se parea cel mai stressant lucru. Toti ma urau. Intr-o seara m-am trezit cu o ploaie de rosii in geam, cu injuraturile ma obisnuisem. “La ce dracu te uiti, idiotule?!” sau “N-o sa mi-o trag cu nevasta-ma de fata cu tine”. Era o pierdere de vreme placuta. Ii sileam sa aiba un stil de viata ordonat. Sa nu lase geamurile deschise, sa se schimbe in toaleta etc.
De data asta m-am simtit urmarit. Mi-am luat binoclul din birou. Era o fata la vreo 17 ani. bruneta, cu parul scurt si lucios. A intrat in casa imediat ce m-a vazut. Am continuat sa ma holbez cateva minute, tragea cu ochiul din spatele perdelei. La un moment dat am renuntat sa ma mai uit. M-a izbit o durere de cap, m-am imbracat si am coborat.
- Salut. Sunt Robert.
- N-am terminat articolul..
- Pai, nu mai e nevoie se pare. Au mai angajat un redactor si e suficient
- Aham, merci de informatie.
- N-ai pentru ce, trebuie s-o sterg.
Am inchis telefonul. Asta insemna inca o pierdere de vreme in minus, mi-am zis. Aveam tot timpul liber din lume si tanjeam dupa mai mult. Am luat niste bere si am plecat spre casa. Pe drum am dat de Joanne. Se tolanise pe iarba in parcul din cartier si citea o revista. M-am furisat in spatele ei.
- Aaah, ce mama naibii.. Tu esti. Te-ai scrantit de tot, era sa iti dau una zdravana.
- Ce cauti pe aici?
- Sora-mea s-a mutat prin zona, am venit sa o vad da’ nu mai apare si e incuiat. Ia un loc .
Am deschis o bere si i-am intins-o. Am mai scos una si pentru mine, ea si-a aprins o tigara.
- Cum de m-ai gasit aici ? Imi gasisem ascunzatoarea perfecta. Pe aici toti sunt cu capul in nori, vreo doi s-au si impiedicat de mine, i-am injurat.
- Locuiesc la doua minute. Uite se si vede, i-am aratat inspre blocul meu. O cladire gri, destul de inalta, inghesuita intre doua blocuri mult mai noi si masive. Mereu mi-am inchipuit ca acolo trebuie sa stea cateva duzine de roboti, fiindca de la fatada totul era calculat milimetric, ferestrele erau asemanatoare si nimeni nu reclamase niciodata politiei vreo problema.
- N-ai vrea sa urcam la mine, o sa ne ucida soarele asta?
- Hai.
Am urcat pana la trei, am intrat. Usa ramasese descuiata. Joanne s-a asezat pe pat, a dat drumul la televizor si eu am adus niste pahare.
- Dragut la tine. Imi place dezordinea la nebunie
- Mie nu, dar sunt prea lenes sa fac ceva. I-am pus bere in pahar si mi-am tras un scaun. Era singurul intreg care imi mai ramasese.
- Ia-ti o menajera.
- Glumesti.
- Uite, vin eu. Cat ma platesti? A inceput sa chicoteasca, avea un ras foarte plin de viata, mi-o imaginam interpretand roluri in desene animate.
- N-am bani. Fa un act de caritate, imagineaza-ti ca ajuti … pe cine vrei tu.
- Populatia de lenesi de la vest de Atlantic, poate. Am izbucnit amandoi in ras, am mai luat un gat si am trecut la celelalte sticle. Joanne se intinse pe pernele mele ravasite. Era mica de inaltime, avea obrajii rotunzi si parul lung si moale. Incepuse sa se intunce, cativa nori grasuti inconjurasera zarea si caldura se evapora din ce in ce mai repede. Am terminat berea si am impins paharele sub pat. Oboseala mea disparuse si odata cu ea un soi de bucurie lichida imi umplea corpul. Eram intr-adevar o fiinta ciudata. In timpul asta Joanne se juca cu o mingiuta pe care o descoperise prin casa.
- Ce naiba faci.
- Ma joc, ce altceva.
- Uite s-a intunecat, o sa ploua si o sa ne inundam ca niste porci. Ultima data s-au batut vreo trei vecini din pricina asta. A venit politia sa-i desparta, a plecat si s-au luat din nou. E plin de isterici pe aici. Lester, tipul de deasupra a stat vreo cativa ani prin spitale, e sarit rau de pe fix, iar astialalti de la usa de langa sunt doi bosorogi care starnesc majoritatea scandalurilor. Isi iau notite despre tot ce misca, apoi vorbesc pe rand cu viitoarele victime.
- E distractiv. Vreau sa ma mut cu tine.
- Poate sa facem schimb, mi s-a acrit de locul asta.
- Super. Cam ingust si invechit, dar m-as descurca.
- Lasa tampeniile, fa-mi si mie loc. M-am asezat langa ea. Eram mandru de patul meu in care incapeau pe putin patru persoane, cu toate astea aveam mereu grija sa ma rostogolesc atat de mult pana ajungeam sa iau un spate zdravan de podea. Joanne tacea, iar pe mine ma prinsese o stare placuta de moleseala, ca atunci cand tocmai ai iesit dintr-o baie fierbinte. Am luat-o in brate si am adormit.
Cand am deschis ochii era deja noapte. Racoare. Linistea se instalase confortabil odata cu luna, lipita ca un poster pe geamul din dormitor. Am realizat ca sunt singur. Pe birou ma astepta un bilet : “A trebuit sa plec, maine am de lucru. Da-mi un telefon dupa-amiaza. Asta-i numarul. Pupici”. Am zambit si l-am pus bine.

N-am putut sa dorm toata noaptea. Eram la jumatea saptamanii si nimic nu parea sa se intample/sa se schimbe. Am aprins lumina, luasem cateva carti de la Paul. Ai lui aveau o biblioteca imensa. Mi-am impus sa inghit cateva in vara aia, imi simteam neuronii morti si corpul inert ca al unei fosile. Nu mai facusem sport din liceu si nici atunci prea mult. Gaseam imposibile jocurile de echipa. De obicei ma ascundeam in vestiar si pierdeam vremea, ori ramaneam la un cos si aruncam in nestire vreuna din mingile dezumflate pe care ni le dadeau. “Cel putin fac ceva”, gandeam atunci. Ceilalti se imbranceau mai departe pe terenul de zgura, aratau ca niste draci rosii si rotofei. Le era bine atunci mai mult decat in oricare ora din saptamana, iar eu ma bucuram de asta si ne lasam reciproc in pace . “Ce e cu tine, Dave?” / “Nimic.Ma gandeam” /”Dar esti bine, e ok?”/”E in regula dna profesoara”/”Bun.”. Eram palid la fata mai mereu si cu cearcane. Profesorii se interesau mereu de stare mea, probabil din obligatie. Cand eram a unspea, un pusti de la alta clasa a dat coltul in plina ora. Oamenii scriau in nestire, copiau si vorbeau ca intr-o hala imensa cand l-au vazut picat la podea. “Ce mama naiba faceti?” se auzi vocea dnei.Queen. “Nimic! Lui Matthew i s-a facut rau.”, au inceput sa tipe prin clasa. Dna Queen ,o femeie de treaba, la vreo 50 de ani banuiam eu, preda literatura engleza si era directoarea adjuncta a liceului. A venit in graba printre banci. “Ce-i cu tine baiete? Hei, trezeste-te!”, dar pustiul nimic,”sa cheme cineva doctorul, mai repede!”. L-au luat in graba atunci, pe copii i-au trimis acasa. Peste o saptamana am aflat ca nu mai era. Se nascuse cu o afectiune care ii distrusese inima, ai lui se asteptau la asta pesemne. Nu ni s-a spus mai mult. De atunci erau extra-grijulii cu noi, ne urmareau tot mai mult si incepuse sa ne deranjeze asta. Spre norocul nostru s-a terminat mai repede decat ne asteptam, am facut party-ul de sfarsit de promotie si am sters-o.
Am luat cartile langa mine in pat, am tras lampa aproape. Nu erau cine stie ce, ceva beletristica si un atlas istoric pe care imi propusesem sa il disec si sa il transform in planse pe care sa le atarn pe pereti. Egiptenii, dinastiile japoneze, grecii, romanii si tot ce venea de la Revolutia Americana. Tot ce era medieval ma plictisea de moarte, de fapt ce nu ma plictisea. Am luat-o pe prima, am renuntat dupa cateva pagini, apoi am inceput sa urmaresc hartile din atlas. Era o intreaga nebunie la mijloc, ma gandeam cat timp iti ia sa faci asta si eu nu eram in stare sa termin un volum minuscul de poezii.
Eram demn de mila, mi-am zis, imi terminam timpul nefacand nimic si nu vedeam o scapare in viitorul apropiat. E o intreaga arta in a pierde timpul, o alta in a te repune pe picioare si nu dobandeam niciuna. “De maine o sa fie ok. hm. O sa fie ok..”.
Le-am aruncat, am stins lampa si mi-am lasat licuricii din creier sa faca ceva cu intunericul care ma apasa. In cateva minute am adormit. Pe perna ramasese mirosul lui Joanne, cateva fire de par care m-au gadilat si un impuls scurt de bucurie. Mi-am imaginat ca e acolo. Am luat pernele in brate. Dus.

-va urma-