Priviri aruncate prin zloata multimii
Amintiri ascunse sub fustele trecutului incercand sa creeze
Speranta
strain cu o privire muta
Aruncata la intamplare in cautarea sigurantei
Ma ignori
Hai sa privim indiferenta in fata si sa postulam haos
Hai sa luam lumea asa cum e si sa uitam ca ne miscam printre gunoaie
Treci
Ne vom preface ca nu ne-am intalnit cu privirile intoarse
Si vom uita ca am existat vreodata altundeva
Decat intr-o poveste…

Citind aceasta poezie imi amintesc ceea ce spunea cel mai de seama filosof roman “Realitatea este ruina unui basm”. Este o poezie foarte frumoasa, chiar daca este trista, dar este o tristete care nu provoaca haos ci indeamna la reconciliere…asteptam sa citim si alte creatii…
Mai degraba “realitatea e fundamentul unei utopii pe care incercam zilnic sa o cladim si care se darama peste noapte, sau in secunda uitata in care o consideram cu adevarat realitate”.
Nu stiu daca reconciliere e sentimentul pe care it transmite poezia, ideea este ca am incercat sa prind o emotie de o secunda in niste versuri…
Ceea ce e sigur esta ca fiecare va regasi ceva diferit in ea, sau alte nuante ale unei emotii comune exprimate diferit. Atata vreme cat poezia reuseste sa transmita ceva inseamna ca in mare si-a indeplinit menirea.
Eu astept sa ne vedem cat mai curand si mai des.