imi torn o cafea
acesta e singurul zgomot
care-mi abureste fereastra
duminica/isi frange marunt/dincolo/ painile somnului
urc
nestingherita
spre mine
ca un copil pornit sa descopere
podul cu lazi prafuite
dintr-o casa pustie.
imi torn o cafea
acesta e singurul zgomot
care-mi abureste fereastra
duminica/isi frange marunt/dincolo/ painile somnului
urc
nestingherita
spre mine
ca un copil pornit sa descopere
podul cu lazi prafuite
dintr-o casa pustie.
Foarte frumoasa ideea de a ilustra trezirea de dimineata ca un drum al descoperirii de sine…pentru ca in mare parte asta e iar cafeaua reprezinta impulsul de care ai nevoie pentru a porni in calatoria de activare a organismului nostru….la fel ca robotii ne facem si noi cate un update si cate un system check in fiecare dimineata..abia astept si alte postari din partea ta:)
Marian, nu cred că “descoperirea de sine” se petrece la nivelul “organismului”…:) Mulţumesc de semn.
parerea mea,individuala:),este ca descoperirea de sine se petrece la toate nivelele omului ca intreg…atat fizic cat si psihic…aceasta afirmatie o fac din proprie experienta..:)
hehehe, destul de amuzant subiectul “descoperirea de sine”, in schimb poema e simpatica, imi plac cateva chestii cum sunt expuse, acum nu stiu daca ce am vazut eu in scriere e si ce a vrut autoarea sa exprime constient, eu sper sa fie asa, in rest nu ma bag la comentarii ironice despre descoperiri de sine si de nesine, constientizarea sinelui in schimb ar fi o chestie interesanta la unele specimene, cred ca asta ar fi primul pas spre umanitate, asta daca va place umanitatea, daca nu…