1

Rugaciune de dimineata

postat de pe 14 November, 2008

uite ce bine
cade lumina soarelui pe chipul meu
pasnic
ca o sudoare
din glanda gindului
de tine
proaspat barbierit
treceam dintr-o penumbra in penumbra
in alta si soarele pare acum a rasari mai din apus
asa cotit cumva
ca si cum ar fi o minge umflata
scufundata
si blop, blop,
ar iesi si ar intra din cer in apa
si asa
de repede trec zilele noastre de iarna fara zapada
pe linga zidurile urbei
patindu-le scurt
din scurt si noi cu umbre
la amiaza
eram o sarutare cu zilele de iarna
din scara blocului si pina-n tomberon
lumina, noi, sarutul, umbrele noastre
penumbrele tastelor
incinse ermetic strins de semne
ca niste coaste de cai costelivi
livizi
nechezatul lor ni se parea un ris infundat
in orbite
pe amprentele urechilor
tu ramasesei extraterestra cu capul mare si enorm de frumos –
asa iti spusesem cind te-am vazut cu parul prins la spate in coada
ca un fascicul indoit de lumina si gimnastica bratelor tale tot de lumina era –
ca lupul.
ce ochii mari
ai bunicuto
si ce gene mari
si tu mi-ai raspuns in iarna zilelor noastre tirsiite ca niste melci aurii pe linga cladirile seccession
asa mi-ai raspuns:
ca sa te vad mai bine
ca singurul loc din care sa mai poti vedea lumea sa fie ochii mei
si m-ai inghitit pe loc
si nu a mai venit nici un vinator
am ramas calduros
de bucuros
in tine

rugaciune de seara

sa imi salvezi, te rog, acest poem
din aceasta zi
numai lumina a mai ramas de tine
abia te vezi de dupa ea
da
si de ea mai atirna asa ca la un kilogram de carne
si singe
pentru ca sint mincat din ochi de tine
lupa mea

1 comentariu4,129 vizualizariPoezie Frugala

1 comentariu

Uimeste-ne!

Adauga comentariul tau, sau fii la curent cu ultimele comentarii

Fara politeturi excesive. Fii sincer. Direct. Incisiv.