Ana va avea douazeci
de inele pe deget.

cel dintai i-a fost pus cand avea vreo trei luni
lumea era pe atunci lapte dulce
si-ncapea intr-un san.

de primul spital isi aminteste si-acum
i-au dat voie sa hraneasca o pasare
ii punea firmituri pe pervaz
dimineata i se recolta sange ii spuneau ca-l vor da fluturilor
Ana fluturii sunt plapanzi si prea albi
au nevoie de rosu pe aripi
era vara toti ii aduceau inghetata
numai mama se facuse deodata
mai tacuta decat papusile ei

pe urma a invatat sa-si faca singura ceaiul
sa spuna o rugaciune inainte de somn
sa stranga masa sa scrie compuneri
sa nu uite ca ziua cuprinde o noapte o dimineata amiaza
si tabletele din cutia de plastic

la paisprezece ani i s-a spus o poveste
despre stelele care curg in fantani
sa se scalde putin
doar putin

in noaptea aceea mama ei a ridicat o biserica s-a inchis intre ziduri apoi i-a dat foc.
Ana n-a aflat niciodata.

mama Anei coase rochii de mireasa
voaluri atlazuri organza si perle
in fiecare zi isi coase cate una pe inima
rupe capatul atei cu dintii si-l inghite
stomacul ei e un ghem
pe care-si ascut pisicile ghearele.

astazi mama o sa-i cumpere tort
douazeci de garoafe
si pantofii rosii pe care i-au vazut in vitrina
ii va canta la multi ani va deschide o sticla cu vin
la noapte va strange paharele
si se va preface-n lupoaica
sa striveasca iar cerul in colti.