Copilul meu drag
atat de mult te iubesc
as vrea sa ma nasc o data cu tine
ne desparte o prea mare distanta ca sa intelegi
vreodata
cat de mult te iubesc
daca as cadea in genunchi cu mainile impreunate
si as plange in hohote ai intelege cat de mult te iubesc si m-ai iubi si tu
daca te-as strange in brate o viata intreaga
ai intelege cat de mult te iubesc si m-ai iubi si tu
daca ti-as povesti despre toate lucrurile din lume
si as muri pentru tine ai intelege cat de mult te iubesc
sau ai spune zicand tatal meu m-a iubit
si toti ceilalti ar intelege ca tatal tau te-a iubit
cu iubirea tuturor tatilor din lume
cu iubirea aia indiferenta
cu iubirea aia ingrozita
si superioara
nu stiu daca iti voi putea spune vreodata cat de mult te iubesc
tocmai de aia m-am decis de azi inainte
ca singurul lucru pe care il voi face
va fi sa te iubesc.

se va lansa o noua moda de relatie tata-copil de aici. copilul va fi strivit nu cu violenta sau indiferenta ci cu iubire. sa inteleg ca orice viitor parinte e un potential canibal?
Intr-o forma sau alta cred ca orice parinte chiar e un canibal. In ce ma priveste sunt convins ca as fi un canibal, toate lucrurile frumoase imi vine sa le musc, nu agresiv, ci asa cat sa simt realitatea frumosului intre dinti, pe papilele gustative.
Una peste alta, imi aduc aminte ca exista o vorba care zice asa: “imi vine sa te mananc de drag”. Pe principiul asta canibalismul e permis si chiar il incurajez.
Si inca ce canibalism………
Salutari Sorine! E pe bune sau e artistic?
Banuiesc ca intrebarea e daca poema are legatura cu realitatea. Daca personajele exista. Candva poate vor exista.
Salutari si tie.