Am sa am grija sa mor devreme
cand inca nu s-au trezit mamele sa plece la lucru
am sa am grija sa mor in tacere nu cumva sa deranjez vecinii
sa ne bata in teava si sa te scoata din minti
am sa am grija sa va las fiecaruia dintre voi
cate o vorba buna nu de alta {(…) numa asa ca sa va intrebati ce am vrut sa zic)}
cum se lasa prin birturi cica birjarii le lasa
sa nu va caraiti cum fac cainii fara stapan
sa nu va caraiti cum fac femeile parasite
sa nu va caraiti ca pantofii noi
acum e vremea sa gatiti sa va imbuibati vecinii
sa imi cautati haine decente care oricum stau ca pe mort
sa va mirati ce bine arat parca m-am facut
mai frumos ca o curva proasta ce nu are nimic de zis
da cui ii pasa atata timp cat sta ca vaca
sa povestiti lucruri sa va consolati si sa va ganditi
pe care din voi am iubit mai mult
numai asa ca o sa va duceti si voi dracului
si vi se pare tare nasol
ati inceput sa intelegeti ca moartea e de speriat
si ati vrea sa i-o trageti femeii
oricareia
sa va imbatati si sa faceti ceva definiv plin de curaj
si ce mort sunt si cat nu va vine sa credeti
si intr-adevar m-am facut mai frumos
si am ceva de zis
apropie-te vei avea senzatia ca respir
si te vei bucura de respiratia trupului meu in descompunere
inca nu pute si inca nu e scarbos
si inca nu aveti timp si totul e contra cronometru
si nu va iubiti cum eu v-am iubit
si va vedeti greselile si va certati si va pedepsiti
intristare mare imi aduceti
si nu am sa va bantui visele si nu am sa ma bucur de imbuibarea vecinilor
si am sa va cert si am sa va rog sa
porniti dracului muzica aia sa va vorbeasca lumea
de acum nu mai sunteti voi
de acum sa aveti curaj sa nu va refuzati sa va ziceti in fata
si sa va iubiti nesatul sa va fie dor sa va iubiti
in fiecare secunda
de acum nu mai sunteti voi de acum intelegeti
de acum nu mai este dusman care sa va invinga
tristete care sa cada peste moacele voastre dezinteresate
sunteti oamenii mei noi
cine are ochi sa citeasca si cine are urechi sa auda
am murit devreme si nu v-am deranjat
decent, elegant
e randul vostru.
Ma gandeam la ce ai scris la “despre”. Ce inseamna oare “a fi prezent in propria ta viata”?
Dar “a fi viu”? Am crezut ca inteleg si am luat-o asa, ca subinteleasa, toata treaba cu prezenta si viul. Apoi, citind, si rascitind, din cand in cand, ma gandeam ca ar trebui lamurite lucrurile, chiar si numai pentru momentele in care, din oboseala sau dintr-o omeneasca confuzie si intunecare, ai uitat ceea ce ai crezut odata ca stii (nu ma refer la tine in mod special, ci la noi toti). E drept ca nu oricine ajunge sa citeasca randurile de pe aceasta pagina si se presupune ca cei care o fac, sunt deja vii – macar intr-un fel, sau prezenti – macar intr-un fel. Dar asta sa fie singurul fel de a fi prezent si viu? Apoi, cand ai descoperit ca esti prezent? Cand ai descoperit ca esti tu, cel viu? Si ce treaba are asta cu propria ta viata? Unii dintre noi poate cred ca pot fi vii si in afara vietii lor. Viata mea, cu toate detaliile ei, nu poate sa-mi reclame prezenta continua si viul din mine se refugiaza de cele mai multe ori in acele clipe pe care, uneori cu mandrie, alteori cu parere de rau, le numesc momentele prezentei mele. Mai toti sunt prezenti in viata lor, dar nu pe de-a-ntregul. Iar “pe de-a-tregul “ e o tinta pe care putini o nazuiesc cu adevarat. Ori fiindca nu cred ca merita, ori fiindca o cred imposibila, ori fiindca “ce viata ar fi aceea in care esti tot timpul prezent “…..
De foarte multe ori si eu uit sa fiu prezent in propria mea viata. De enorm si trist de multe ori. Asa ca postul tau se refera si la mine si nu e nici o suparare in asta. Incerc sa corectez lipsa mea de prezenta. Poate tocmai asta inseamna sa fii viu, sa ai capacitatea de a seziza momentele in care nu esti.
Cine ajunge pe pagina “Despre” nu este cu necesitate viu si prezent. Se poate ajunge pe pagina respectiva in diverse feluri. Cine citeste insa si se intreaba e pe calea cea buna. Sa nu se inteleaga ca as da eu verdictul final sau raspunsul total la ceea ce inseamna sa fii viu.
Nu, cu siguranta nu e asta singurul mod de a fi viu. Important e sa fii viu. Nu ofer solutii, imi doresc doar.
Cand am descoperit eu ca sunt viu? Ca sunt prezent? In esenta de fiecare data cand intalnesc un om viu. Stiu ca e vag raspunsul, dar prefer sa se elucideze lucrurile pe parcurs, pe parcursul siteului, sau al propriilor noastre vieti.
Sa fii viu in afara propriei tale vieti? Se cheama Nirvana? Nu cunosc cum e sa fie cineva viu in afara propriei vieti. E posibil sa fie confortabil, dar a fi viu presupune situatii inconfortabile, pretexte de a merge mai departe.
Viata cu toate detaliile ei nu reclama nimic. Tu cel din viata ta reclami insa viul. Viata ta nu e o chestie independenta de tine, insa iti devine indiferenta si se plimba si ea paralel cu tine, atata timp cat nu pui mana pe ea sa o iei putin la intrebari.
Viata in care esti tot timpul prezent e obositoare, placut obositoare. Nu te poti relaxa in viata ta daca esti prezent in ea. Dar prefer sa fiu orbit de soare, decat sa ma uit ca orbul la soare.
Iarta-mi raspunsul prea in detaliu. Acuma imi iau o pauza, ma duc sa mai traiesc putin.
Un text elegant.
Mi-a placut prin simpla prezenta a mortii de care ne “speriem” cu totii, oricat de hotarati am fi sa spunem ca ne-am obisnuit cu ideea ca murim oricum intr-o zi.
Moartea e un lucru abstract prin imagine si concret prin existenta, in timp ce viata e doar un fetis.