M-am dat de trei ori peste cap si m-am facut
un barbat minunat
peste care ai tras draperia zile la rand
m-ai amanat si m-ai pandit peste masura m-ai cunoscut
iti auzeam sanii intarindu-se
si respiratia atletica galopandu-mi
pe carne
vedeam cum iti rasar coapsele
stiam ca ai inchis ochii si iti spui rugaciunea
de lupta
pana cand soarele s-a izbit a treia oara
de blocul vecin m-ai atacat
ca o stire senzationala
mi-ai muscat limba
mi-ai spart pieptul si mi-ai orbit
ochii
cand intre pulpe m-ai ingenuncheat
steagul mi l-ai cucerit si l-ai infipt victorios
pe campul tau de lupta pregatit dinainte
cu grija
si multi soldati au pierit inainte
de vreme si tu
ai ramas neinfranta.

Sorin, gasesc in textul asta al tau acelasi ritm ritualic care pe tine te prindea foarte bine. Retorica simpla, dar cu greutate in acelasi timp fara sa uzeze cine stie ce intorsaturi de fraza spectacoluoase.
Dar stii ce nu-mi place? E monoton. La un moment dat ma satur si-as vrea sa se opreasca. Cam de pe unde soarele a izbit a treia oara blocul vecin.
Plus ca mai ai si redundante: “mi-ai orbit ochii” stiu ca se inscrie in ritm, dar nu merge aici, e in plus. Ce putea sa-ti orbeasca, oare?
In ultima parte devine foarte facil: steagul tau infipt in cimpul ei de lupta. Mda, s-a mai spus. De nspe sute de ori asa.
Chiar cred ca poti mai mult.
In ce priveste ritmul ritualic nu ma amestec, e o problema de perceptie, asa ca e super corecta si indreptatita. Frazele spectaculoase nu imi plac, sunt riscante, apoi poezia cu fraze spectaculoase arata cam tot asa cum arata o femeie frumoasa cu un kilogram de machiaj.
De oprit, poti sa opresti poezia unde vrei, apoi citesti partea cealalta ca pe o poezie noua.
Pai nu stiu ce putea sa imi orbeasca, ma gandesc ca poezia iti da sansa sa iti fie orbite diverse alte lucruri decat in realitate, ca de aia e poezie.
Sigur ca pot mai mult, asta e asa de inceput, de luat temperatura, de aruncat momeala. Vin si alea grele.
Mi-a placut poezia, bine inchegata, are zvac.
Insa sfarsitul m-a facut sa zambesc. :)
Adevarul e ca se poate zambi la finalul textului, dar se poate si plange.
Sorin, revin (si voi cobori astazi mai mult in blogul tau, ar fi si cazul).
Pai vezi, tocmai asta era cu orbirea. Daca-mi dai “mi-ai orbit ochii”, pe linga faptul ca suna pleonastic, nu-mi zici nimic. “Ochii” e in plus pentru ca asta inteleg si eu daca imi spui pur si simplu “m-ai orbit”. Atunci, exact cum ai revenit aici “ma gandesc ca poezia iti da sansa sa iti fie orbite diverse alte lucruri decat in realitate, ca de aia e poezie” ar fi trebuit, zic eu, sa-mi arati si in text.
Trec acum sa citesc si altele.