nu exista dimineti in plus
exista doar acele treziri intr-un corp
deconectat
il asezi la masa si nu inghite
il scoti afara la soare si ramine inert
plus o minte care zace in ea insasi
in jurul ei un cimp de lupta
unde nu mai fumega semnele celor ce
au trecut pe aici
doar cit sa mareasca cu propriile umbre
spatiul de fuga
dintre o dimineata si alta

am vazut cum apar
cutite atit de lungi si subtiri aproape invizibile
dar lamele lor iti pot reteza de la coltul ochiului
privirea
cu care incerci sa-i imbraci
iar daca e ceva ce nu pot sa inteleg
de unde scot cutitele astea si de ce
isi taie cu ele
siguri pe ei dar oarecum absenti
propriile picioare

ba chiar si miinile
chiar si degetele
fara sa curga vreo picatura de singe sau sa tresara vreun rid
totul se intimpla intr-o tacere completa
ca inainte de somn
doar ceva mai rece
si dura ca un perete de sticla incasabila

cutitele pleaca asa cum au venit
poate fiecare dintre ei are un buzunar pe dinauntru
unde ascunde taisul
pina la urmatoarea zi cind ceva trebuie retezat
ajustat
indepartat
apoi pleaca si ei
se misca lent si ordonat
poarta doar dire intunecate care se usca la soare
si dispar

m-am intrebat daca ar putea cineva sa inghita
cutitele alea
sa le tina infipte in cimpul de lupta din jurul mintii
trezite cu inca o dimineata lipsa
dar atunci toti cei pe care as vrea sa-i opresc
ar gasi altceva
s-ar arunca de la inaltime
doar ca sa isi rupa picioarele miinile degetele
ca sa nu mai poata ajunge
atit
de aproape

nu pot sa inteleg
de unde vin cutitele de unde dorinta surda
de a le folosi
in jurul meu distanta se misca aproape ca o fiinta vie
cu membrele intregi