copilul se ghemuia pe malul paraului
isi alegea o piatra din apa o privea neclintit pana cand
lumea intreaga plutea spre amonte. ciudat
totdeauna plutea
spre amonte.
daca as prinde o zi
oarecare  i-as da capul pe spate apoi as privi-o in ochi
pana cand…

//

din ziua de ieri am luat cu mine o vrabie. ciripea
la geamul farmaciei din colt. parca se ruga
cuiva sa-i deschida. m-am intrebat daca vrabiile au vreodata depresii.
as fi intins primavara s-o mangai i-as fi zis
proasta mica! cine crezi ca are destule maini sa auda? 

// 

barbatul pe care-l iubesc
face la marginea noptilor foc.
sa alungam iernile.
sa alungam lupii…
incep cerbii sa urle. in lumina aceea
lumea se vede bucati. ca-ntr-un ochi de gandac. ca intr-o oglinda marunt
lapidata. dragostea e ciobul pe care
ti-l strecoară nenorocul in ochi. abia atunci vezi ca esti
numai o coaja de om.

barbatul pe care-l iubesc se apropie
in varful picioarelor imi lasa coronite de salvie
la crestetul somnului. somnul meu
este un dezertor dintr-un razboi de guerila. inainte de a stinge lumina
innod intr-un colt de batista
un ban desenez pe fereastra o carafa o paine rotunda o cruce
le vopsesc in alb.
just in case.
sa-mi ajunga de drum. dar
nu se intampla
nimic. dupa un timp ma izbeste dimineata in coaste
si striga la mine cu 37 inmultit cu 365 (si ceva zecimale) de guri:
tu cine mama dracului esti? nu apuc sa raspund
intotdeauna se spanzura de bratele crucii
cu ciorapii mei de nylon. o iau cu doua degete o tin de un capat
si-o ard. apoi imi fac o inima noua din ata si torn
toata cenusa in ea. 

// 

din fericire prietenii ma cauta
tot mai rar.
ne spunem putine. 

cat sa incapa-ntr-un punct

desenat pe fereastra