Nu m-am sinucis!
M-am lasat in bratele florilor,
in voia fiorilor
cuprins.
Am ales betia mortii
din cupele crinilor,
florile serafimilor,
cheile Portii.
Nu e lasitate,
nu e curaj.
E un miraj
de libertate.
3
Biletul sinucigasului din camera cu crini
postat de Laurentiu Caimac pe 13 June, 20083 comentarii
Uimeste-ne!
Adauga comentariul tau, sau fii la curent cu ultimele comentarii
Fara politeturi excesive. Fii sincer. Direct. Incisiv.
Ultimele comentarii
- Doina la "Despre curve (partea a II-a)"
“anielle78 este o curva. Este mandra de asta. Pacat. Nu este o curva care sa stie ce vrea de la ...”
- simona la "Anunt matrimonial II"
“anunt matrimonial III....iti plac?”
- simona la "Zvacnirea fluturelui"
“...prea hulita si infernala inima in spatiul cavernic. ....citeste-mi si simturile obosite!....miha~”
- caimac laurentiu la "Poema barbatului razboinic"
“Doamna/soara Ilie Ramona, inclin sa cred, domnisoara, am citit comentariile dumneavoastra de la aceasta scriere. Nu ma intereseaza coerenta exprimarii ...”
- niculae emanuel mario la "Cronometru"
“mai draga mihai, tu esti tiganusul ala care a terminat liceul greco-catolic si a intrat la fac de jurnalism pe ...”
- Ramona Ilie la "De ce sa nu recunosc ca sunt o fiinta umana"
“De ce sa nu recunosc... sunt un monstru creat de fricile si neputiintele voastre, alimentat cu deseuri, functionez pe energie ...”
- Banut Mihai Cornel la "Poem alcoolic"
“Bweeeeyyyy...omu~ cand te citesc reusesc sa imi aduc aminte ca nu sant singurul "diferit" pe lume... bine, eu in sens ...”
alegem sa fim vii sau sa murim, si asta independent de o etica superioara. si viata e succesiune de morti la intervale inegale de timp, tot ai senzatia ca mai ingropi o bucatica din tine sub o lespede rece si iar auzi bulgari de pamant pentru ca adoua zi sa o iei de la capat. ne trezim la infinit cu soarele in ochi pana cand o sa vina si ziua cand o sa vedem nori. mi s-a intamplat de multe ori sa am nevoie de certificat pentru viata: traiesc? doare? este? sum esse fui? sau poate doar fui… poate ca e o reluare ieftina pentru piese de teatru stupide la ore nepotrivite la care oricum toata lumea doarme pentru ca e frig si ceata si paturile acopera nestiutor existente mucegaite.
libertate in moarte? poate… poate ca nu mai ai povara carnii tale, a respiratiei, a durerii de inima care te fereste de emotiile traumatizante… poate nu mai stii ce inseamna ieri sau azi sau maine… poate ca ti-e mai usor sa taci, cand stii ca deja ai spus ce trebuia… dar poate ca viata asta trista e mai placuta… si libertatea asta e castigata cu pretul stingerii ei…si tot versi o lacrima cand mori… nu te sinucizi, doar mori din vina ta si in secunda aia dostoievskiana cand ai da orice sa traiesti nu te poti abtine sa plangi.
un text care m-a lasat sa oscilez lejer intre Miorita si Intoarcerea din rai.
ce i-as reprosa: puternicul miros de crini. se stie ca in anumite concentratii devine nociv.
de fapt, da! asta era si ideea. :)
scuza-mi inscuzabila neatentie.