Nu pot decat sa iti doresc sa traiesti atata cat e ncesar pentu a scrie poemul, cu toate ca e posibil sa fie un paradox si doar murind sa il poti scrie.

nu l-am mai scris, pana la urma…

ai un typo aici: “fara vreo vorba ma sti” si si aici: “si de toate sa te ocupi tu care sti”

ehei…nu esti singurul care se baza pe punctualitatea ei…dar e o neserioasa, sa stii. :)
e un poem bun, cel mai mult mi-a placut descrierea contopirii…fie ea si fictiva:
“aud cum mi te
foiesti in asternuturi si te lipesti de tot trupul meu
parca l-ai decoji si parca l-ai curata
si-apoi sa te intinzi pe umarul stang sa imi respiri cald
peste ureche pana cand simti ca zvacnesc
sa nu pot sa ridic mana sa ma plimb prin parul tau
sa stau doar asa ca si cand mie mi se cuvine totul”