Inainte de asta sa bat la usa vecinului sa
ii cer o cana de faina si trei oua cu imprumut
tu sa imi coci o prajitura ieftina cu miros cald
sa ne intre in piele in nas pe sub dulapuri prin
ciucurii covorului
sa miros a prajitura cand plec
sa imi faci baia de sambata seara cand temperatura
apei e egala cu cea a fericirii
chiar daca prin casa e un frig subtire si rusinos
sa imi speli parul si carnea
cu atentie
sa ma stergi cu prosopul pana cand tot sangele meu o ia razna
linistit
apoi sa astept teleenciclopedia cu toate animalele ei
fabuloase portocale procurate pe sub mana
sa le vad stand pe dulap la copt
in timp ce tu imi tai pana in carne unghiile de la maini
sa fiu si eu frumos
cum sunt copiii ce apar la televizor
de fiecare 23 August si fac forme complicate din trupurile lor
pana cand se termina programul
obosit
sa ma bagi sub plapuma mirosind a ceata si a frig
si a sarbatoare
incet sa plangem
cu mainile peste ochi sa ne strangem in brate
si sa stim
sa ne punem buzele unele peste altele
regulamentar cum sunt aranjate in raft la alimentara
toate cutiile de peste si de creveti
sa ne prindem in maini urechile reci
unul altuia
sa ne sorbim respiratia usor sa adorm
inainte de asta sa taci
sa nu scoti nici un sunet de iepure speriat
sa te uiti cum miros a prajitura
si a ceata si a proaspat
sunt curat.

Sunt sincera , directa , incisiva : E foarte bun poemul !
Daca acest poem e “foarte bun”, asa cum graieste Ramona, atunci Primul poem al fricii de moarte este capodopera.
Din punctul meu de vedere nu exista termen de comparatie intre cele doua, desi s-a dorit aceeasi linie directa, a insirarii ideilor aparent fara noima sau macar fara legatura intre ele. (tipic lui horotan, as putea spune, care iti lasa “libertatea” sa pui semnele de punctuatie acolo unde consideri tu ca trebuie).
remarc accentul pus pe “miros” destul de des, chiar si in alte scrieri, care da o senzatie de “si mai real”, lucru care imi place.
astept sa citesc si alte scrieri…