6

Al cincilea poem al fricii de moarte

postat de pe 2 August, 2009

Sa stau si sa fiu fericit pe mal
fara vreun foc langa mine si totusi sa nu imi fie frig
sa stau sa privesc pentru prima data in viata stelele
sa vad pentru prima data haul dintre mine si apa
sa vad pentru prima data in viata rasaritul de soare
sa simt cum vantul trece prin mine si imi infrigureaza fiecare celula
si totusi sa nu imi fie frig
langa mine sa stai tu si sa ma atingi molcom si tandru
ca si cand chiar daca ai venit dupa mine acum ti-e rusine sa ma iei
si eu sa fiu fericit ca si tu ai inteles pentru prima oara cat de imposibil
ne e sa fim despartiti
Oh tu care oricum stiai de ce te rusinezi sa iti indeplinesti menirea
intinde-ti mana firava spre mine si mangaie-ma cum numai tu sti sa o faci
in ultima secunda
cand toate dau cu plus pentru ca altfel nu ai avea cum sa iti justifici cacatul asta
de viata
in care si tu locuiesti pentru ca mult prea mult esti prezenta
luandu-ne
asa-i ca e coplesitor ca de atata vreme te asteptam pe tine
de care oamenii nu vor sa se intereseze
si nu am nici o frica
vom sta si vom discuta si ne vom spune de toate si toate
le vom rezolva
e imposibil ca tocmai tu sa nu iti faci datoria
nu de alta dar tocmai deschidem stupida posibilitate a vesniciei
in cautarea fericirii lucru mult mai absurd decat tine moarte
nu ai dreptul sa nu ma iei pentru ca
neluandu-ma
naste posibilitatea fericirii iubita mea
eu te inteleg foarte bine nu vrei
sa ma simt eu nefericit
dar nu iti fa nici o grija timiditatile de genul asta intre noi
nu isi au loc
pentru ca am aflat inaintea ta ca vei veni
asa ca nu am cum sa fiu intristat
intr-un final oricum va trebui sa iti faci datoria
poate ca eu voi scapa dar tu nu vei disparea
ci ma vei accepta ca o eroare controlabila in sistem
in cele din urma la finalul vesniciei vei ajunge iarasi la mine
si voi fi ultimul si vei avea cumplita posibilitate
de a-ti acorda sansa paradoxului maxim
sa ma iei si sa pieri impreuna cu mine
sau sa continui sa ma lasi si fiecare sa isi traiasca vesnicia
intr-o singuratate cumplita
moartea mea draga iti ofer sansa mortii lucru
pe care nu l-ai gustat
niciodata tu care tuturor le-ai pus pe buze
gustul
si niciodata nu il vei gusta daca iti refuzi propria menire
nu ai cum sa ma iubesti atat de tare incat sa ma lasi in
viata
vreau sa mor de atata vreme incat te rog sa nu
iti fie frica de ceea ce esti
impacarea eterna peste mine la final oricum
se va aseza.

6 comentarii6,325 vizualizariPoezie Frugala

6 comentarii

Uimeste-ne!

Adauga comentariul tau, sau fii la curent cu ultimele comentarii

Fara politeturi excesive. Fii sincer. Direct. Incisiv.