astept cu simturile ascutite in penumbra zidurilor, sunetul pasilor tai ma ingheata pe loc, iti aud inima pulsand neregulat, rasul tau cristalin imi explodeaza in timpane, te apropri incet cu pas suav fara sa ma simti, din intunericul meu interior rasare chipul tau inainte sa iti vad fata imbujorata de frig si alcool, esti din ce in ce mai aproape, atat de aproape incat iti simt rasuflarea parfumata de coniacul scump pe care l-ai baut timida in birtul imputit in care iti cauti clientii, ma cuprinde disperarea stiindu-te asa aproape, de abia respir, muschii imi zvacnesc necontrolat pe sub haina nespalata pe care o port, fata mi s-a schimonosit de agonia prezentei tale, mai un pas, doi si vei fi in dreptul meu, mirosul pielii tale deja ma invaluie cum flacarile invaluie o vrajitoare arsa pe rug, iti vad varful pantofului tau rosu si subtire, piciorul tau alb imi orbeste ochii mijiti de concentrare, ma simt ca o gazela incoltita de zeita Artemis, panica imi inclesteaza maxilarele, simt cum dintii mei cedeaza sub presiunea stransorii, timpul incetineste brusc parca pedepsit

citeste mai mult →

Partea III

Bratul lung, suplu, musculatura compacta, bustul conturat geometric in patrate, triunghiuri, unghiuri usor rotunjite, o adancitura la baza abdomenului, ca o lopatica buna pentru construit castele de nisip.
Abdomenul se umfla usor sub presiunea aerului parca inhalat strict pentru conservarea vietii; denot o usoara teama de a nu tulbura cu mult nemiscarea. Bustul, sectionat de o dara subtire si uniforma de par fin si rar, usor ondulat, se ingusteaza abrupt inspre talie, ca albia unui rau stavilita artificial. Pantalonii de pijama largi, sifonati, de o culoare murdara ; degetele de la picioare stranse, ca o gheara de animal pe gheata, nesiguranta membrelor in diminetile care rezolva nopti complicate.
„Uneori trebuie sa le lasi sa treaca”, se multumeste sa constate anuland, printr-un singur gest taios al bratului suplu si lung, odata adanc infipt in par, armonia statica, nemiscarea perfecta.

citeste mai mult →

Ana va avea douazeci
de inele pe deget.

cel dintai i-a fost pus cand avea vreo trei luni
lumea era pe atunci lapte dulce
si-ncapea intr-un san.

de primul spital isi aminteste si-acum
i-au dat voie sa hraneasca o pasare
ii punea firmituri pe pervaz
dimineata i se recolta sange ii spuneau ca-l vor da fluturilor
Ana fluturii sunt plapanzi si prea albi
au nevoie de rosu pe aripi
era vara toti ii aduceau inghetata
numai mama se facuse deodata
mai tacuta decat papusile ei

citeste mai mult →

de cine fuge in acest teritoriu uitat de lume? de cine s-a ascuns? in cautarile lui nu da decat de imagini suprapuse, innodate nefericit.oriunde se ascunde nu recunoaste decat trupul aceluiasi mort in el, ce trebuie sa-l mute dintr-un sicriu in altul, pana ce printr-o minune primeste un semn ca mortul este multumit de locul cazarii si refuza cu vehementa de acum incolo sa-i mai gaseasca un alt salas.asa ca il lasa o perioada in pace.
are imaginea victimei. o presupusa victima.
imaginea gatului acesteia taiat, usor cu pauze lungi pentru prelungirea spectacolului de un ucigas fanatic. asta s-a intamplat si se va repeta in mintea lui. ochii victimei scosi din orbite din cauza durerii. este imobilizat, nu poate face nici un gest de impotrivire. se zbate prea mult.spectacolul devine dizgratios, prea mult sange scurs,pe gatul si camasa lui alba.ii revolta pe spectatorii care urmaresc atenti evenimentul.dar nu schimba canalul. ar avea alte optiuni dar sunt prinsi.

citeste mai mult →

1

Cred ca au trecut mai bine de trei zile pana o sun din nou pe Sally. Incepusem sa imi compun in minte formule de inceput, stiam fiecare cuvant in parte, intonatia si mai ales ce impresia trebuia sa las. Ma simteam pe buna dreptate un copil din generala, gata sa ii propuna celei mai bune prietene sa fie iubita lui. Mie asta mi se intamplase, o cerusem de sotie pe colega mea de banca in clasa a II-a. Dupa ce m-a refuzat n-am fost bun de nimic o saptamana; ai mei credeau ca cineva ma bate regulat si nu vreau sa recunosc. Cand mi-am revenit am inceput eu sa ii chinui pe baietasii din clasa mea, fiind cu mult mai inalt si mai solid decat ei pe vremea aia. Un soi de frustrare in stadiu incipient, oricum ai mei m-au dat la o alta scoala de la sfarsitul trimestrului, punand brusc capat primei mele relatii. In orice caz, mi-am zis o rugaciune in gand si am ridicat receptorul. Stiam totul pana la a cincea replica. Ma simteam sigur ca un jucator de sah.
La naiba. Nu pregatisem nimic pentru raspunsurile ei. Stiam tot-tot daca in fata mea, ori in cazul asta la capatul celalalt ar firului ar fi fost o masina si nu Sally, o fata imprevizibila de 19 ani. Eram sigur ca e gata sa imi inchida telefonul numai stiind ca-s eu.

citeste mai mult →

Am sa stau linistit si am sa te las
nu am sa plang fara frica imi voi ridica capul
spre tine pufos si delicat iti voi prinde degetele
si mi le voi lipi de ochi si apoi ca orbii te voi cauta
sa te sorb as putea sa te tin in palme
si sa iti soptesc tot sangele meu
pana cand am sa ametesc usor si tremurat
ai sa imi spui ca nu e nici o problema
ca exista
ca se intampla
ca sunt
ca esti
ca nu e frica
ca e frig
ca nu e lumina
ca e bine
sa radem
ca toate

citeste mai mult →

De ce sa nu recunosc ca sunt fiinta umana? Sunt. Si, in egala masura, imi asum inumanitatea.
Incepi sa scrii, incepi sa minti. Vrei sa se vada cat simti dar nu mai ai asemenea capacitati, de la prima atingere nedorita si de la primul gand nespus. Acolo se infige inumanitatea, cand ai vrea sa simti si nu mai ai cum. De la un punct incoace s-a instalat un mare refuz si nu-i poti controla originea, iti ramane sa-l practici cu abnegatie scolareasca.
Esti asa si pe dincolo, ti se spune iar tie ti se falfaie, foitele de ceapa ale lui Hesse niciodata nu ti s-au parut o explicatie convingatoare.
Ii intelegi, iti pasa dar ti se par slabi si inutil refractari. Tu te-ai vari in toate, chiar sa se iste extreme. De unde tendinta? Dracu’ stie!

citeste mai mult →

cel mai trist e
ca oamenii aleg sa isi moara micile lor morti
chiar peste tine
sa putrezeasca acolo o vreme
putin
cit sa nu ajunga prea departe mirosul
iar apoi sa nici nu se sinchiseasca
sa-ti arunce un rinjet

citeste mai mult →

Capul se rostogoli pe postament lasand in urma-i o dara de sange ca un nou strat de culoare pe o fresca proaspata. Se opri langa altele doua. Tineau ochii deschisi de parca il asteptasera. “Ce numar e si treiu’ asta! Inca unul, sa fie patru ca evanghelistii! ” Un alt amarat puse capul pe ghilotina. De data asta lama intarzie sa se mai napusteasca asupra vertebrelor. Regele se ridica de pe tron. “Eu zic sa-l eliberam pe ticalosul asta!”, se adresa el curtenilor. “Cum e voia ta, Doamne…”, raspunsera si plecara capetele ca pentru taiere. Cateva picaturi se scursera pe grumazul nenorocitului, de pe lama care atarna amenintatoare. Un fior de lesin strabatu trupul pe jumatate neinsufletit de spaima, al celui ce-si astepta sfarsitul. Cand isi dadu seama ca ceea ce ii curgea pe gat nu era moartea, niste tresariri insotite de o schimonosire figurii pusera stapanire pe el, ca, mai apoi, la auzul vorbelor stapanului, fata sa i se lumineze.

citeste mai mult →

in Tara Blajinilor nu exista frica de noapte nici noapte
deseori moartea vine in somn imi saruta mainile rand pe rand
fiecare deget fiecare falanga
fiecare urma de viu din nervurile pielii

am visat apa mare peste ea o creanga inflorita luuuunga pana la celalalt mal
adia vantul i se risipeau florile cum s-ar risipi fluturii scuturati dintr-un voal

citeste mai mult →