cica
e usor, util, bine, frumos
Remarcabil chiar sa renunti la vantul care nu bate
soarele care nu rasare, lacrimile care nu curg
mucegaiul de pe fundul galetii de gunoi
unghii inrosite, dinti smaltuiti la dentist
posetele din piele naturale ale vecinelor de palier
carora sotii le cumpara flori si pe care le pupa in casa scarii
de Valentine’s day

citeste mai mult →

PARADOX: nu ai somn man?
HAOS: nu am, normal ca nu am
PARADOX: da-ti in mufa un alcool si o poezie
HAOS: am dat ceva mai tare
HAOS: acuma vine si poezia
PARADOX: in dusmanie
PARADOX: man nu scriu decat cand simt ce scriu
HAOS: man am inteles asta
PARADOX: si nici nu ma exprim bine
HAOS: o pula
PARADOX: tot timpul iese slab, fara esenta
HAOS: esti o muie de om, tu citesti ce scri?
PARADOX: nu mai pot desena ce vreau
PARADOX: nu
PARADOX: nu citesc si incerc sa uit
HAOS: pai as zice sa pui mana sa citesti
PARADOX: nu merita sa ti minte din astea

citeste mai mult →

nu plange mama se poate intampla oricui
cristi s-a nascut greu
iar la nasterea mea n-ai suferit deloc
mai rar i-am facut pe cei dragi sa sufere
doar ei pana acum
la putin dupa nastere tata venea cu mine la maternitate
pentru ca urinam sange si m-aducea sa sug de la mama

*
nu plange mama se poate intampla oricui
eu m-am operat de trei ori de polipi cand eram mic

citeste mai mult →

3

La 9 a sunat telefonul.
- Alo,da..
- Cat timp o sa mai dormi, amice?
- Mmm…cine naiba esti?
- Joanne, smartass. Ai o voce ciudata, esti intreg?
- Scuze, da. M-am culcat cu geamul deschis si ma cam doare capul.
- Stiam eu ca te-a lovit ceva. Nu treci pe aici? La 12 imi dau drumul.
- Ok. Zi-mi unde.

Am luat autobuzul de langa parc. Deci patru statii, de acolo ajung la o piata, fac stanga pe langa o statuie si am ajuns. Stateam de doi ani deja si habar n-aveam de orasul asta. Ma descurcam mai prost chiar decat pustii din anul I, aveam o memorie foarte lenesa si mergeam prin putine locuri. Am prins un loc bun, la umbra, era ingrozitor de cald in ziua aia, si am inceput sa numar. In spate un grup de tipi se luasera la cearta, langa mine o babuta ii privea destul de uimita. Oamenii batrani au un fel teribil de a se oripila de tot ce aud. Ei bine, nici ea nu facea exceptie.

citeste mai mult →

Nu mi-au placut niciodata femeile ce cred in paranormal
nici cele care cred in zodii
nu mi-au placut femeile care au uitat sa zambeasca
femeile care de o vreme ocolesc sa iti rosteasca numele
nu mi-au placut femeile care plang din orice nimic
cele care nu asculta muzica
nu mi-au placut niciodata femeile care sufera de pudoare
si sunt convinse ca ele de fiecare data fac dragoste
mai mult decat atat nu mi-au placut femeile ce nu isi doresc sa se futa

citeste mai mult →

Se opri din ras. Lacrimile uscate ii strangeau fata. Intredeschise ochii pentru a-i inchide la loc intr-o fractiune de secunda. O frantura de zi ii lovise retina, trecand ca o sageata printre jaluzelele orizontale ale ferestrei, printre zabrelele verticale ale pleoapei si apoi prin mediile transparente ale ochiului, creier, perna si tot asa, traversand cu gandul sau odata planeta asta nenorocita pana pe partea cealalta, unde se afla tara sa draga, campia mierlei. Strangerea ochilor, desi trebuia sa-l apere de intrarea brutala a luminii, ii produse o durere reala de acesta data. Urdorile i se uscasera pe marginile pleoapei si la colturile ochiului si il muscau la orice miscare a muschilor fetei.

Zacea asa de cateva zile, poate. Nu stia nici el. Pentru ca, de cate ori deschisese ochii, daduse ba de noapte, ba de zi. Sunetul masinilor ce treceau pe afara se auzea insa necontenit. Oasele sau muschii il dureau de parca luase o bataie marunta-marunta cu parii, pe toate partile corpului. Avea impresia ca doar creierul e viu, si asta doar ca sa constate moartea trupului.

citeste mai mult →

uite ce bine
cade lumina soarelui pe chipul meu
pasnic
ca o sudoare
din glanda gindului
de tine
proaspat barbierit
treceam dintr-o penumbra in penumbra
in alta si soarele pare acum a rasari mai din apus
asa cotit cumva
ca si cum ar fi o minge umflata

citeste mai mult →

Nu am inteles niciodata ce este fericirea. Nu am inteles, asa natural, fara prea mari eforturi. Auzeam vorbindu-se in copilarie despre fericire pe casa scarii. Vorbeau locatarii. Ei se tot fentau intre ei ca sunt fericiti si ca doar tineretul din ziua de azi nu stie ce vrea. Conform teoriei lor, in propria casa ar fi trebuit sa fie lapte si miere.
In realitate vecinul de sub mine se gandise in repetate randuri la sinucidere, pana a ajuns in una din zile sa ne ofere o scena de film elaborat de sangeros din zilele noastre. Se gandise el, cam asa intre pranz si inserare sa isi taie putin venele. Si pentru ca omul, desi era un partas demn de mila a visului socialist, isi adusese aminte de aristrocratia filosofiei grecesti, s-a apucat de matrasit propriile vene unde altundeva decat in cada. Nevasta-sa, femeie sensibila, a alertat toata scara, ocazie in care, cred, am reusit sa iau contact cu moartea in forma ei inca neimplinita, pentru prima data in viata mea. Cred ca din cauza apei scursa din cada se facuse inundatie si amestecata cu sangele, arata de parca omul asta voise sa se ucida de inca cinci ori pana acum si de atata pofta de moarte isi daduse cu ocazia asta tot sangele.

citeste mai mult →

Cum ai putea sa nu mai minti,
Cand tot ce vrei si tot ce simti,
Se pierde usor…
In zborul lin al unui corb,
In cugetul tau ratacitor.
O privire fara rost,
Gand nebun si rece
Si timpul tot mai trece.
Confortabil te asezi
Si te afunzi adanc in eter,
Nu mai gandesti
Si nu mai simti,

citeste mai mult →

Pe strada unde se afla barul era mare forfota in seara aceea: masini parcate incadrau marginea trotuarului iar in fata intrarii asteptau grupuri galagioase de oameni. Frigul brutal le scotea din piepturi aburi si rasete stridente. Se auzeau dinauntru, infundat, niste acorduri de jazz.

Coborand scarile m-am afundat in valurile unei mari de fum. Banda din fundul incaperii tocmai terminase o piesa iar aplauze rasareau de ici-colo. Basistul inclinand o data capul in semn de multumire se apleca si ridica paharul de vin rosu de pe podea. Proprietarul localului statea la bar si facea conversatie cu clientii obisnuiti aruncand cate o privire spre trepte. Probabil o astepta pe cea care tocmai isi facu aparitia: inalta si cu parul negru strans la ceafa, parea genul de femeie aspra care vorbeste tare si cu voce groasa,

citeste mai mult →