Obligat sa vrei, din fasa
Constrans, printre urlete
De foame, din lipsa de corespondenta cu sanul mamei,
sa respiri.
Impins sa crezi (in orice, numai sa crezi!)
Provocat sa iubesti
Instigat sa lupti, educat sa suferi
Inselat te descalti de botoseii atat de meticulos crostetati de mamaie
Ii ascunzi intre tufele de tranfafiri rari de pe mormantul ei timpuriu
Acuzand ii rastorni crucea
Si dai cu pietre dupa constiinciosul popa

citeste mai mult →

As vrea sa bem intr-un
birt ordinar
tu o femeie intr-adevar o femeie
sa nu ai nici un fel de jena
sa bem intr-un birt in care
de obicei beau curvele si bisnitarii
sa nu vezi in jurul tau nimic din
ce e urat doar pentru mine sa
ai ochi
sa te uiti ca o femeie totala la mine sa vrei sa imi porti
copiii in pantec

citeste mai mult →

-Ce orar ati avut azi? intreba tata, stand in fotoliu cu picioarele intinse si puse unul peste altul si tragand din tigara ca gangsterii din filmele americane.
-Am avut matematica, romana, compunere si muzica.
-Tu Andrei?
-Am avut citire, scriere, caligrafie si desen.
-Si ieri ce orar ati avut?
Niciodata nu am stiut cu exactitate ce orar am. Intotdeauna il aveam scris pe cate o coala si il lipeam pe usa de la birou. Il scriam asa cum vazusem eu la fetele de la mine din clasa, care il scriau foarte frumos, cu multe carioci colorate si cu stelute si cu tot felul de chenare. Sunt absolut convins ca oricum, de fiecare data il minteam pe tata cand ii spuneam orarul din ziua respectiva. Asa ca nestiind nici unul dintre noi orarul, tata incepea sa urle:
-Mergeti si aduceti orarele si carnetele de note!!!

citeste mai mult →

ai adormit,
vin sa te musc usor de umar,
sa te invelesc, tu sa ma simti,
sa te intorci spre mine si sa ma imbratisezi
pana adormim amandoi,
tu cu fata pe pieptul meu,
eu cu tine in brate sarutandu-ti ochii intredeschisi
si multumiti
ca ma vezi,
sa iti soptesc vorbe dulci la ureche
tu sa zambesti,
pana adormim iarasi,
amandoi
nu stiu inca in ce adormim

Se plimba incet pe trotuarul strazii mari, singur. Nu mai avusese timp sa priveasca in jur sau catre cerul pe care soarele stralucea vag pregatindu-se sa ascunda in spatele cladirilor inalte  ale orasului. Porumbeii vioi coborau pe asfaltul unde le erau aruncate seminte de catre oamenii pe care el ii privea cu o privire dezinteresata. Nu-i placeau deoarece pe fetele lor se putea citi monotonia si oboseala cauzata de rutina obositoare prin care erau obligati sa treaca zi de zi. „De parca eu as face altceva…” se intrista realizand normalitatea ocupatiilor sale. Era plictisit de viata si plictisit probabil si de asteptarea care nu se mai termina. Totul i se parea o mare dezolanta pe care, el, un marinar batut de soarta, era nevoit sa calatoreasca, mereu cu aceeasi destinatie si acelasi punct de plecare.

citeste mai mult →

nefiresc…
Urmareste formele ce ne alina
Mintile ce fara vina
Ne calculeaza in coordonate
Zilele de-acum destramate si uitate
In neant…
Suna terifiant
Adunarea de idei,
Inchegate pe cerul tau ca zmei,
Ce plutesc,dupa firea ta naiva,
In deriva.

citeste mai mult →

imi torn o cafea
acesta e singurul zgomot
care-mi abureste fereastra

duminica/isi frange marunt/dincolo/ painile somnului

urc
nestingherita
spre mine
ca un copil pornit sa descopere
podul cu lazi prafuite
dintr-o casa pustie.

Nimeni nu veni sa-l conduca. Usa se tranti in spatele sau cu zgomot. “Parca ceva nu e in regula!”. Lasa gandurile in urma si intinse pasul spre serviciu. In drum trecu pe langa circul care tocmai se instalase in oras. Clovnul se farda in fata oglinzii, pentru prima reprezentatie, probabil. Era un batran cu fata buhaita. Avea o expresie foarte trista, tristete ce parca i-o strecura si lui in suflet. “Cum poate cineva sa fie trist dupa ce s-a maimutarit o viata?”. Era prima oara cand vedea un c1ovn fara masca.
Usa redactorului sef era deschisa. Inseamna ca sefu’ e in toane bune. Ziaristul Z ajunsese la lucru la timp. Desi programul nu era chiar strict, seful tinea ca toti redactorii sa participe la sedinta de dimineata. Secretara ii inmana cateva mesaje pe care le primise de dimineata.
- “Nu va beti cafeaua?” Intreba secretara, care era cu vreo 20 de ani mai tanara.
- “Nu, mersi! Astazi sar peste ea”.
- “Cum doriti. Daca, totusi, va razganditi, nu trebuie decat sa apasati pe butonul rosu si se incalzeste. Stiti, acum avem filtru. Nu mai trebuie sa folositi termoplonjonul”.

citeste mai mult →

Copilul meu drag
atat de mult te iubesc
as vrea sa ma nasc o data cu tine
ne desparte o prea mare distanta ca sa intelegi
vreodata
cat de mult te iubesc
daca as cadea in genunchi cu mainile impreunate
si as plange in hohote ai intelege cat de mult te iubesc si m-ai iubi si tu
daca te-as strange in brate o viata intreaga
ai intelege cat de mult te iubesc si m-ai iubi si tu
daca ti-as povesti despre toate lucrurile din lume

citeste mai mult →

Se taraste incet in capatul pesterii, lasand in urma o dara involburata de sange proaspat, ranile cascate adanc aruncandu-l intr-o agonie nebuna, spasme musculare zvarcolindu-i trupul lovit si crestat, in capatul cavernei imputite de propriul miros mizer, de sange proaspat amestecat cu putoarea mucegaiului si a dejectiilor proprii, cu o privire innebunita se ghemuieste pe o piele ravasita de timp si uzura, isi musca buzele cu placerea unui carnivor prins in jocul aberant al sangelui proaspat, urla la zei inca neinventati, intr-o limba inca neclara pentru el insusi, trupul lui se moleseste incet parca cersind caldura si relaxare, urme de adrenaline inca ii ard venele sfartecate, urme de protoganduri ii fug inaintea ochilor holbati in perete, suferinta l-a dus in pragul nebuniei, dar si al placerii in acelasi timp, miasmele, gustul sangelui, durerea ascutita care il strapunge din toate partile ca, focul din vene, o euforie ciudata ii rupe pentru o clipa calvarul, incalzindu-i pieptul, o frantura de amintire vaga ii strabate negura din minte

citeste mai mult →