1

Despre ura

postat de pe 24 March, 2008

Sustineam, intr-un moment de efervescenta literara, ca ura nu este decat lipsa apropierii de cel iubit – de unde ar reiesi, aproape silogistic, ca a intinde o mana echivaleaza cu a topi aceasta distanta. Intr-un alt moment, anterior acestei constatari oarecum flusturatice, mai precis intr-o alta viata, vedeam ura ca element pur, cu o viata distincta, nu ca o pornire relativa iubirii.

Max Scheller dedica un volum intreg resentimentului, categorie in care isi gaseste cu succes un loc si protagonistul acestei cautari incipiente, in ideea de a redetasa resentimentul de crestinism, in bratele caruia fusese plasat de catre teribilul Nietzsche.
Evident, faptul ca, pe nepusa-masa, inculpatul este achitat prin eforturile insumand 198 pagini ale inimosului avocat nu potoleste setea securii calaului de sange, nici nevoia lungilor urechi ale opiniei publice de a se ciuli la sunetul distinct pe care o capatana proaspat retezata il scoate rostogolindu-se.

Dezamagirea mea nu a venit ca urmare a futilei incercari de a imbraca in rochie de mireasa o dama compromisa, imi sunt simpatici Raskolnikovii, profetii muierustilor pierdute, ci neinspirata, militieneasca alegere a tapului ispasitor: burghezia!
Imi place sa uzez de expresia mic burghez la orice itire a proletarului pe care, inconstient il caram in spate, ni s-a administrat in forma injectabila, probabil prin acele misterioase vaccinuri din copilarie. Dar de aici pana la a-i pune in brate intreaga istorie a resentimentului mi se pare deplasat.

Nu a fost intentia mea sa-l defaimez pe acest domn ilustru a carui lucrare am parcurs-o pasionata, motiv pentru care nici nu aduc in discutie argumentele folosite, dar nu a rezolvat subiectul. Nu pentru mine.
In primul rand -resentimentul, in ciuda strictei disectii pe care Scheller i-o realizeaza, nu-mi apare ca termenul menit sa epuizeze semnificatia conceptului. Daca il spun lui X am resentimente fata de tine, risc ca mica mea explozie emotiva sa treaca neobservata: X ar putea casca sau, impasibil, sa-si bea cafeaua. In schimb, daca trantesc un nedemocratic te urasc captez automat atentia.
Ei, de acum se ivesc complicatii.

In primul rand, rareori auzi din gura vreunui muritor expresia aceasta lipsita de echivoc pe care, oricum te-ai invarti, n-o poti scalda in relativismul tipic discursului la moda. Exceptie o fac indragostitii dar, in cazul lor te urasc nu denota mare lucru, in orice caz nimic ce nu poate fi topit in imbratisari si saruturi pasionale.
Scheller defineste resentimentul ca ura statuta, nemanifestata si pe buna dreptate. dar asa cum exista o granita intre gand si cuvant se poate vorbi, analogic, de ura si resentiment ca fiind una dintre expresiile urii, precum sunt mangaierile dovezi de afectiuni. Aleg asadar sa discut fenomenul, nu una dintre manifestarle sale.
Nu ne recunoastem public ura dar o simtim, o gandim, ii cream cadre de actualizare, in cazul celor inzestrati cu emotivitate excesiva ea capata chiar un loc de cinste la masa principala. De unde expresia razbunare servita rece. Ca o sampanie – simbolul sarbatorii, al izbanzii, descatusarii.

~ Planeta roz ~

Uram pentru ca suntem liberi

Reiese un prim echivalent al urii, incatusarea. Adica sclavie.
Ne impiedicam acum de un alt termen, sclav a carui semnificatie traverseaza Atlanticul, odata eliberat de pe plantatiile americane se impotmoleste in josnicul si vulgarul cu care il asociaza Nietzsche. Nu e lipsit de interes acest mic ocol, sunt multi cei care, ingretosati de inima buna si modestia tipica acestui gen de sclav (fie el si simpla imagine a unei minti deraiate de boala) isi fac un punct de onoare in a uri: urasc animalutele de plus, culoarea roz si emisiunile TV adresate femeilor, cele ce abunda in icoane, copile despletite si mamici maltratate, inecate in lacrimi.

Observati ca, deocamdata ura este generica si inca poate fi formulata public. Sa urasti idei, curente, mode, grupuri imprecise de oameni nu e doar permis dar si da bine in alte grupuri, cei care scriu pe invitatii, postere sau alte forme de expresie numai pentru cunoscatori. Rautacioasa, as completa numai pentru cunoscatorii… urii?
Exista grupuri formate prin simplul prefix anti: anti Echipa de fotbal cutare, antiextremism, antitero. . Asadar, ideea ta fondatoare, stimabile, e sa fii impotriva a ceva.

Daca exista persoane structurate spiritual sa fie anti nu voi discuta aici dar semnalez problema ca prezentand inters.
In orice caz, specia de ura semnalata are ca si cauza libertatea celuilalt. Am invatat, unii de mici, altii sub presiunea unei noi sclavii, ca esti liber numai daca si cel de langa tine e liber iar libertatea ta dureaza pana la poarta celuilalt. Esti liber dar…
Cunoasteti acest vesnic dar, el, poate nu v-a permis sa cuceriti, sa fiti cucerit. Copii il invata de mici, ti-as face pofta puiule, dar n-avem bani, te-as lasa dar esti prea mic. Uneori am impresia ca acest dar colinda nestingherit pe strazi in loc sa fie, ticalosul, arestat, ca Rasdaq-ul Irinei Loghin.

Evident, nimeni nu e liber dar unii sunt mai liberi decat ceilalti, precum purcelusii lui Orwel. De-aici o anumita frustrare ce constituie o premisa viabila pentru aparitia urii.
Desi se manifesta generic, cel putin pana la acest punct, ura reprezinta un eveniment personal. Nu urasti atunci cand toti oamenii din univers se imbraca in roz, urasti atunci cand, direct sau tangential, esti obligat sa porti roz. Nu ti-e totuna sa intruchipezi unicatul, marginalul, singurul sarac printre bogati, singurul credincios printre atei, singurul copil din bloc care nu recita pe nerasuflate, versurile melodiei Ghita.

Varientele libertatii sunt in continuare de tip liber arbitru: ori te supui, ori te revolti. Revolta nu duce automat la ura asa cum ne-am astepta. Nu stiu insa unde duce supune-rea, probabil la dispret, dezgust sau pur si simplu la integrarea armonioasa a individului in societatea careia geografic, etnic, bla, bla, ii apartine.

In cazul in care nu este folsita forta ci sugestia, santajul tacit, ura nu capata suficienta forta sa se coalguleze. Se instaleaza doar acea insipida nemultumire.
Una e sa spui ii urasc pe comunisti pentru ca mi-au omorat bunicul la Canal si cu totul altfel suna ii urasc pe comunisti pentru ca au facut rau atator oameni. In al doilea caz ura mi se pare un cuvant folosit gratuit pentru ca, aplicand simpla operatie logica numita negatie, va deveni asa.
P1: Il iubesc pe bunicul
P2: Iubesc umanitatea
Sa iubesti umanitatea inseamna sa ai o inima mare, calda, primitoare. E usor sa iubesti ceea, ce probabil nu vei intalni niciodata (in persoana).
Revenind, se poate reformula astfel: Ii urasc pe cei care poarta roz pentru ca sunt mai multi decat mine.
Deci ei au dreptate, rozul e bun deoarece majoritatea decide ce este bun si ce este rau.

Uram pentru ca suntem slabi

Imi veti replica, pe buna dreptate, de ce consider ca, in aceasta dumbrava minunata a liberei expresii, un cetatean oarecare, decent, traditionalist, modest dar ingrijit, ar putea vreodata fi obligat sa se imbrace in roz.
Raspunsul e simplu: daca rozul conduce, rozul dicteaza.
Dar nu, va veti inversuna, tocmai asta am rezolvat noi, supravietuitorii celui de-al doilea razboi mondial, problema dictaturii. Iata, pana si Saddam a cazut (in streang, parca), Fidel s-a retras, rapus de batranete, nu mai exista dictatura, nu mai exista putere concentrata in mainile lacome ale unui singur animal rational!

Replica mea porneste de la un eveniment real, autohton, recent. Cred ca astfel se intrunesc conditiile actualitatii. Mi-a fost relatata o stire conform careia un grup de tineri germani, apartinand nu stiu carei organizatii, a incercat sa patrunda in tara noastra democrata pe la Calafat, dinspre Bulgaria (mai precis, dinUE in UE). Nu a reusit, SRI i-a intors inapoi.

Stupoare! Cum ramane cu dreptul la libera circulatie pentru care noi, romanii, am umplut strazile de sange si gloante in decembrie 1989?
A, sigur (te gandesti) erau infractori sau incercau sa transporte marfa de contrabanda, droguri, arme, sau poate erau teroristi, stiti nu, cum sunt tinerii astia, numai de prostii se tin, motiv pentru care, din nou, in fragila noastra istorie, puscariile sunt doldora.
Raspunsul e nu.

Tinerii germani transportau pliante, afise si CD-uri continand mesaje anti NATO si antiglobalizare si din acest motiv, pentru ca isi exercitau dreptul democratic la libera expresie (fie ea si antiroz) li s-a refuzat dreptul la libera circulatie.
Dar bine, nu va intarzia contraargumentul domniilor voastre sa apara, Romania este un exemplu prost ales, aici inca functioneaza vechi mecanisme securisto-militienesti ce, de obicei, culmineaza in exces de zel. In tarile cu traditie democratica asa ceva nu se petrece si, in cazul unor abateri e vorba de… exceptia care confirma regula! (idee pe care, in infantilismul meu rational, nu am reusit nici acum s-o prind).
Trist nu mi se pare acest exemplu, trist mi se pare ca din ce in ce mai multor concetateni asemenea evenimente li se par firesti, nu le percep ca o premisa a ingradirii viitoare a propriilor libertati.

Aud frecvent expresii de genul asa le-a trebuit, dar de ce n-a stat (biata fetita violata) acasa, asa-i trebuie daca umbla brambura, dar ei de se amesteca?, nu e treaba mea.
Asa ajungi sa te feresti de cei care ar sacrifica parte din confort pentru a apara libertati, ajungi chiar sa ii urasti pentru ca exista asa, nemultumiti de ceea ce planeta roz are de oferit.
Ideea ce se desprinde din cele mai sus relatate este ca esti liber sa te exprimi atata timp cat expresia ta nu reprezinta preambulul unei actiuni. Asadar, urasti cu atat mai mult cu cat esti mai static, mai lipsit de reactie. Cu alte cuvinte urasti pentru ca esti slab.
In aceasta sectiune am disecat acea forma vaga de ura numita, totusi, resentiment.

Tin sa mentionez ca cele doua forme de ura cercetate, incatusarea si (totusi) resentimentul, nu fac in mod direct obiectul studiului de fata intrucat, fiind generice, nu reprezinta forme autentice. Am postulat deja ideea ca ura autentica este o reactie personala, strict conditionata de un eveniment sau ansamblu de evenimente ce modifica structura spirituala a cuiva.

Lipsesc deocamdata dovezile.

1 comentariu3,251 vizualizariFilosofie Fast-Food

1 comentariu

Uimeste-ne!

Adauga comentariul tau, sau fii la curent cu ultimele comentarii

Fara politeturi excesive. Fii sincer. Direct. Incisiv.