Rosteam, cum sunt convins ca rosteste orice om, cu o maxima placere a jignirii cuvantul curva. Mai mult decat atat, aveam pretentia de a identifica, ca un detectiv de mare clasa, curvele, pe care apoi le analizam impreuna cu ceilalti detectivi de mare clasa. Constatam fara exceptie, ori ca toate femeile anonime si frumoase(?) sunt curve, ori ca toate cate erau depistate drept curve trezeau sclipiri animalice in ochii masculilor feroce de pe margine. In totalitatea cazurilor amandoua concluziile erau simultane. Aceasta m-a facut sa ma intreb socratic sau cartezian (fara importanta) daca nu cumva ma insel. E clar ca nu toate femeile sunt curve. Ceea ce comiteam noi, detectivii de mare clasa, era pur si simplu o extensie nepermisa de la specie la gen. Exista genul femeilor, in acesta exista specia mame, specia bunicilor, si evident specia curvelor. Presupunerea, ca daca toate curvele sunt femei inseamna ca toate femeile sunt curve, e logica masculului de pe margine care ar copula cu orice individa mai de doamne-ajuta. Sa nu zicem totusi hop pana nu am sarit parleazul. Napoleon nu a fost demonstrat ca fals cu argumentele de mai sus. Sa nu uitam ca in logica aristotelica timpul nu decurge ci totul se petrece “sub acelasi timp si sub acelasi raport”. Asa ca s-ar putea ca Napoleon sa aiba pana in final dreptate, ceea ce este foarte plauzibil avand in vedere zvonurile cum ca era un tip extrem de destept. Dar sa nu facem din acest text unul prea scortos, sa lasam deoparte “filosofiile”, cu toate ca sunt de mare ajutor in argumentare, si sa vorbim mai liber mai muzical, in sensul ca muzica nu are imperativ nevoie de specializarea ascultatorului pentru a se face inteleasa.
Am inteles, cu mult timp inainte de a-mi lamuri, ca a fi curva nu e o chestiune simpla care se reduce la un cuvant cu tenta peiorativa, ca numele de “curva” nu are in realitate corespondentul pe care orisicine il intelege. A fi curva e jignitor, e nedemn, implicit nu merita nici macar sa te gandesti asupra subiectului, accepti fara comentarii parerea generala ca fiind adevar, ba mai mult esti convins ca toti ceilalti ca este adevar. Exista subiecte tabu, subiecte care au nume doar pentru a putea fi identificate cand sunt aduse in discutie si evitate, curvele sunt un astfel de subiect.
Intr-adevar prin curva amandoua partile identificam acelasi obiect, numai ca in cazul de fata identificarea nu inseamna decat aratatul cu degetul al copiilor mici. Curva mea nu este curva tuturor, insa e foarte posibil ca, vorba prietenului Jim, toata lumea sa iubeasca curva mea.
Curva despre care vorbesc eu (si nu exista de altfel alta) nu te intreaba absolut nimic ci pur si simplu incepe sa te iubeasca. Nesatios, total, inoportun. E o surpriza, e ca un accident de masina. Nu exista puritanism si nici politeturi exagerate, nu folosesc la nimic. Toate luminile sunt aprinse, nu ne futem sub patura , nu inchidem ochii, nu urlam teatral. E natural, e dintotdeauna, e enorm, e diform, e nenatural, e cubist, suprarealist, lucid, narcotic. Moartea se intampla in fiecare clipa. Indiferent. Totul in secunda asta, lumea intreaga in vaginul ei, monstrii copilarie in lipsa ei. Libertatea nu e o iluzie, e scarbos de reala. Ti-o ofera, ti-o cracaneaza, te conjura sa fi liber. Un timp e interesant experimentul, insa nici unul dintre noi nu suntem facuti pentru in-faptuirea cuvintelor. Pentru ca daca exista subiecte tabu, atunci exista si subiecte pe care toata lumea le dezbate. Libertatea e unul dintre ele. Toti o pretindem, stim cu totii ca ni se cuvine, facem revolutii pentru ea, razboaie, ucidem popoare intregi, cenzuram, devenim dictatori, criminali. Aroganta maxima. Oare comunismul, fascismul nu credea cu tarie ca elibereaza, ca nu poti fi cu adevarat liber decat in felul ala? Democratia nu cenzureaza, tocmai pentru a proteja libertatea? Eu nu sunt o scarba cand spun “iubita mea”, cand interzic si evit situatii ce ar putea sa faca din ea orice altceva decat a mea? Suntem la fel de liberi cum e cainele meu. Adeseori imi spun ca are o viata minunata, e iubit, ingrijit peste masura, nu sufera de frig, nu il ploua, va trai ani multi, insa realizez ca e absolut nefiresc sa se pise cand vreau eu, sa se imperecheze cand doresc eu, daca doresc, sa nu latre, sa nu muste, sa fie caine. O libertate de caine, si cat o iubim. Confuzie maxima. Confortul e libertatea pe care ne-o dorim, e singura libertate pe care o intelegem.

(Va urma) citeste continuarea