Ca pruncii ce de-abia apuca sa le plece parintii de acasa pentru a-si face de cap. Vorba unui mare om din viata mea: “adevarurile mari se spun cu voce mica”. Nici curva, nici geniul, nici nebunul, nu spun adevarurile, nici cele mari, nici cele mici, soptit. Fac ceva mai grav chiar decat a le urla in gura mare, le traiesc, le intrupeaza. In curva nu uram raul, nu uram uratul, imoralul, ci tocmai frumosul, totalul, adevarul. Spune-i cuiva o gluma rautacioasa la adresa lui (sa stie ca e gluma) iar apoi spune-i un adevar (va sti ca e adevar) sa vezi cand te va uri mai mult. Ciudat, parca vrem sa tinem ochii inchisi, parca vrem sa nu stim, de inteles, e mai usor asa, mai comod. Dar cate lucruri pierdem. Si tocmai de aia curva nu pierde razboiul, pentru ca lupta in toate bataliile razboiului. Fara ea nu exista razboi, fara ea nici tu nu ai avea sansa clipei tale eroice. Orice iubire (nu ma refer la iubirile telenovelistice sau la cele care put de la o posta a fals si a interes) accentueaza realitatea atat de tare, incat se pare ca omenirea si-a dezvoltat gena indiferentei, a ochilor inchisi, tocmai pentru a se proteja.

Ce bine cade inoportunitatea curvei, ca o sfidare, ca o trezire. Iubim adevarat, pentru ca in comparatie iubim fad. Si totusi cata glorie in iubirile parintilor nostri. O viata de iubire, in care sunt convins ca au existat momente “curvesti”, cat pentru impulsul de a merge mai departe si pentru linistea si indiferenta de dupa, petrecuta impreuna. Parintii nostri au atatia ani, pentru ca s-au iubit politicos, echilibrat, cu excese cu indiferente, cu linisti. Iubirea curvei nu dureaza pentru ca nu e politicoasa, nu ai sansa odihnei, ca un animal de prada ce te face in permanenta vigilent, toate sunt vizibile. Iar noi suntem oamenii adevarurilor soptite. Nu avem forta de a fi constienti in fiecare clipa. E dureroasa lumea curvei, nu are spatii amenajate pentru relaxare. E lumea asta pe care o refuzam, pentru ca e prea multa.

Daca nu exista curva asta, ar trebui inventata. Daca exista ar trebui protejata prin lege. Eu stiu ca exista, prin cuvantul curva asta este ceea ce recunosc. E necesar sa existe, pentru ca cineva trebuie sa vada. In lipsa ochilor nu am fi inventat culorile si parca m-as fi simtit mai sarac. In lipsa curvei nu am fi inventat iubirea. Si parca s-ar fi nascut moartea.

nota: fotografie de Alexei Nikishin – http://www.alexeynikishin.com/gallery/nudes/