Curva este o fiinta libera, inconfortabila. Nu te relaxezi langa ea, nu exista fente, smecherii, e logica lui da sau nu, fara posibilitati. Pe nevasta-ta poti sa o prostesti cand te pui in pat ca o iubesti enorm, ca apoi sa iti urmaresti comod meciul ori serialul, ori dracu’ mai stie ce magarii. Curvei nu ii faci figuri de genul asta, nu tine, nu poti. Te iubeste atat de mult, atat de acuma incat te vei comporta precum cainele lui Pavlov, instinctiv o vei iubi. O lamaie mancata in fata ta te face sa salivezi, fara echivoc, curva te face sa o iubesti, ori mai bine zis sa iubesti. A iubi e superlativul absolut, cand iubesti nu decizi pana unde se intinde, iubesti lumea toata. Ai fost indragostit, sti despre ce vorbesc. Sa sari, sa urli, sa ii strangi pe toti in brate, sa salvezi toate sufletele triste, planeta intreaga e datoare sa participe la sentimentul tau si iti vine sa faci orice pentru asta. Curva s-ar putea sa nu stie nimic despre libertate, etica, si alte amanunte teoretice, ea e elementara, arhetipala. E libera prin definitie pana in ultimele consecinte, intr-adevar libera, infricosator de libera. In evul mediu o numeau vrajitoare si o ardeau pe rug, astazi i-au spus curva si au redus-o la numele asta, au facut tot posibilul sa arda orice legatura a numelui cu realitatea, sa inlocuiasca realitatea cu un nume. Ce e mai groaznic?
E tratata cu rautatea batranilor, care au intotdeuna ceva impotriva tinerilor, in primul rand pentru ca nu ii inteleg, dar in esenta pentru ca sunt dovada neputintei lor. Daca eu nu pot fi liber, intr-adevar liber, decretez libertatea ca fiind asta pe care o pot savarsi si tot ceea ce va depasi limitele va deveni automat condamnabil. Curva e condamnata pentru ca in fapt e evidenta neputintei mele. Si cui mama naibii ii place sa i se spuna in fata ca e incompetent? Din motivul asta nu vei iubi o curva pana la capat, pentru ca vei face eforturi colosale, eforturi ce il vor face pe Sisif sa isi reconsidere chinul, pentru a iubi. Si poate ca ai reusi, din pacate tu nu esti tu, ci esti impresia tuturor celorlalti despre tine. Nu ai suporta gandul sa ti se aplice stigmatul si sa fi pus deoparte, fara interes pentru ei, singur. Esti insuficient pentru a fi singur. Si doar daca ai intelege ca e sansa ta pentu a fi tu, real, fara masti, si doar daca ai avea destul curaj sa te asumi, sa dai cu tifla lumii si sa o reduci tu pe ea la o nota de subsol.
Sa ai curajul si orgoliul de a fi singurul (in sfarsit cred ca am reusit sa inteleg ce vrea sa zica Cioran prin: “singuratatea nu te invata ca esti singur ci ca esti singurul”). La ce iti foloseste lumea daca te iubeste “doar daca…” la ce iti foloseste daca nici macar nu te iubeste pe tine ci imaginea lor despre tine. Curva nu isi face pareri, te iubeste asa, iti iubeste toate potentele, tot ce nu sti ca esti. Ea nu are asteptari de la tine, stie de la inceput ca in cele din urma o vei abandona si totusi spera, crede, vrea ca tu sa fi intamplarea finala, definitiva. Spre deosebire de tine, curva stie ce e, se asuma. Nu poate fi altceva. Si cat de frumos, atata lipsa de minciuna te face sa ametesti. Tu care esti oricine si orice, in functie de nevoi, cum sa poti intelege ceva ce este ceea ce este. Maxima tautologie a umanitatii si poate unica care nu intareste pe parcursul ei acelasi adevar. Paradoxal, privind lucrurile in felul asta nici nu o mai putem numi tautologie. In fapt nici nu este. In situatia asta esti absolut ignorant si propria ta ignoranta te renaste ca monstru. Vei fi unul dintre ceilalti, e singura data cand vei insela cu adevarat in viata ta, pentru ca e singura data cand ai fost iubit cu adevarat. Si pana la sfarsit ai fi fost iubit. Nemultumirea ta ca la urma nu ar fi cazut genericul in care sa fi amintit, te va face de azi inainte sa te multumesti doar cu citirea genericelor. Nu ruleaza nici un film, progamul s-a terminat, e totul comod. Si e liniste. Surzenia beethoveniana decat auzul celor care au degeaba urechi de auzit. De aici incolo e vremea scrasnitului dintilor pentru tine. Si apoi comod, fara eforturi, placiditatea femeii de langa tine, multumirea ta placida, moace scarboase, afisate volubil si complezent prin lume.
De aici incolo vreme eroica si bunatate absoluta pentru curva. Ca Isolda, ca Elena din Troia, ca orice curva anonima sau celebra. Curva pierde toate bataliile razboiului, niciodata razboiul. Eroismul curvei e absolut gratuit insa nu e niciodata o gratuitate. De ce e gratuit e usor de inteles, iubeste total stiind ca treaba asta nu va avea finalitate. De ce nu e gratuitate, tocmai din aceleasi motive. Cate eforturi, cat chin, cat devotament pentru ceva ce e absolut cert ca se sfarseste. Si totusi ca si cum niciodata nu s-ar sfarsi. Salvarea noastra: suntem in viata. Implinirea noastra: sa iubim cu puterea curvei. Niciodata. Nu avem noi curajul sa fim suferinzi. Curva este ontologic suferinda, atat de suferinda incat sfintii ar invidia-o. Tristetea ei ca o boala fara rautatea bolnavilor. Cu siguranta Kant a cunoscut ceva curve inainte de a inventa imperativul categoric. Cu toate astea bunatatea curvei depaseste limitele normelor kantiene.
Tristetea curvei se naste din acuta constientizare a imposibilitatii demersului ei. E acelasi gen de constientizare a oricaruia dintre noi in fata mortii. Din pacate nu prea suferim de constienta asta, ne comportam ca si cand am fi vesnici. Iar cei care sufera (de orice gen de constienta acuta) sunt decretati genii sau nebuni si pusi deoparte. Curva e poarta de acces a mediocrului spre nebunie, spre genialitate. E concesia pe care ne-o face Dumnezeu noua celor ce nu avem sansa simtirilor totale, noua celor ce nu avem viziunea adevarului. Cine da cu piatra? Cine va mai da cu piatra? Toti.
[...] citeste continuarea | Filosofie Fast-Food [...]
si da!
asteptam de atata timp o asemenea scriere
fara perdea
fara cenzuri
fara prejudecati
reabilitand acele fiinte de care lumea nu vorbeste ca si cum superioritatea le-ar permite o asemenea atitudine incat sa minimalizeze l umanitatea unei femei despre care nu stie nimic: nu stie ce simte, nu stie ce gandeste
:)
De cat timp asteptai o asemenea scriere? De ce nu ai zis nimic? Ma grabeam putin. Ma bucur totusi ca asteptarea nu a fost in zadar. Prejudecatile, cenzurile, perdelele sunt pentru oamenii care sunt ei insusi minimi.
E prea putina vremea si asa, ca sa ne permitem sa o privim prin crapatura usii, prin lentila ochelarilor de soare, prin gaura cheii. Ura e oarba, cu toate ca se zice ca dragostea e (sincer dragostea autentica are niste ochi gigantici si deschisi ca ai unui bebelus curios). Asa ca daca e oarba nu merita sa ne plimbam asa prin lume. Am putea mai des fiecare dintre noi sa deschidem usa larg si sa privim lumea si pe cei de langa noi. Ce surprize frumoase am avea.
Te mai astept si sper sa raspund si altor asteptari.
multumesc de raspuns!
am gasit intamplator linkul…
cautam de mult timp sa citesc asa ceva, pentru ca inconstient de fapt caut ca altii sa spuna ceea ce nu am curaj
pentru ca eu nu as avea curaj sa scriu asa , nu as putea sa scriu nu pentru ca nu o gandesc ci pentru ca vad inainte consecintele, opiniile contradictorii, si mai apoi dorinta de a scrie adevarul si atat
prejudecatile indoctrinate nu ne lasa sa ne dezbracam
intotdeauna mai ramane ceva
ceva care sa ne acopere
nici singuri nu avem curajul sa ne privim, sa ne analizam pentru ca daca nu stim si nu indraznim sa ne privim trupul, atunci mai ramane vreun pic din “bravura” de a ne cunoaste sufletul?
imi vine in minte tabloul acela de rene magritte ( cel cu amantii care se saruta fiecare avand cate un cearsaf pe cap)- e scena vietii noastre
nu stim nimic despre viata, nu stim nimic unii despre altii, iubim persoane pe care nici macar nu le cunoastem; pe care nu vrem sa le cunoastem
ne temem de deget; ne temem ca daca vom indrazni, toti vor arata umilitor spre noi
curva e cea care se dezbraca total, cea pe care o au toti asa cum e , nu pastreaza nimic pentru ea
Te astept sa spui ceea ce ai curaj. Curajul e o treaba relativa. Astept. Pana atunci ma mai bucur putin de minunatul tablou al lui magritte.
Curva, un arhetip?
Tind sa cred ca la punctul de frontiera dintre realitatea concreta si realitatea imaginabila(adica visul umed in care inotam in fiecare zi, facandu-ne iluzii) nu sta doar o simpla curva, indiferent ca ea este imagine arhetipala sau simbol.
Curva pe care o zugravesti aici tind sa cred ca este mai mult decat atat. Poate fi o idee, o conceptie despre viata, un punct in care sa ne aruncam jegul din sertarul cu orgolii sau orice altceva credem noi ca inseamna. Pentru ca termenul reflecta personalitatea fiecaruia, ce vrea fiecare sa inteleaga prin “curva”.
In nici un(cer scuze pentru folosirea invechita a lui “nici un”) caz nu cred ca aici vorbesti despre “curva” mileniului 21 si atat, asa cum este ea, la modul concret. Consider ca lexemul este mai mult sau mai putin degradat de simtul perceperii fiecaruia, chiar daca textul de fata este o emanatie tipica de subiectivism.
Inchei. Un text scris puternic.
Revin.
Curva poate fi si un arhetip. Ar merita o analiza treaba asta. E drept, la frontiera aia nu sta o simpla curva. Pe fasia aia a “no man’s land-ului” dintre realitatea concreta si cea imaginabila lucrurile nu sunt niciodata simple.
As fi preferat sa se simta ca o sculptez mai degraba. Zugravirea e un act putin distant, nu iti pui mainile pe modelul tau.
Ar fi bine sa nu ne aruncam jegul din sertar, ci doar sa il luam si sa il punem pe masa, apoi sa vorbim deschis si constient despre el.
Despre semnificat si semnificant se poate discuta mult. Realitatea are de cele mai multe ori conotatii uzuale, comune, devine interesanta abia atunci cand fiecare intelege ce vrea prin termenii folositi pentru desemnarea realitatii. E un soi de treaba schizoida.
Nu sunt necesare scuzele, ne e greu fiecaruia sa reinvatam limba romana. Superb. Mi-a placut enorm “emanatie tipica de subiectivism”, suna condamnabil, sunt vinovat, sunt un infractor al eului meu. Foarte frumos.
Am sa te rog sa nu inchei si astept sa revii. Sau sa vii.
Daca sculptezi ideea? Da. Evident. II dai forma, dar cu toate ca este creatie proprie, fiecare da cu dalta ratiunii si o transforma in ce vrea el.
Am citit si ultima parte. Continui pe aceeasi idee. Mi-a placut alinierea sotilor versus curva, in ceea ce priveste dragostea, dar nu trebuie sa te limitezi aici.
Curva are personalitate, este fiinta carnala si da nastere la gelozii.
Concret: curva nu este curva de pe strada cu tiruri, care sta si-si flutura corpul si nici sotia care inseala. Curva, mergand pe principiul acestui text(in toate cele trei parti), este imaginatia, este dragostea fiecaruia. Asa cum si-o inchipuie fiecare.
Ma opresc pentru ca nu fac altceva decat sa ma repet sau sa te repet.
Interesant.
Mai scrie, eu am devenit cititorul tau.
Si tirista s-ar putea sa fie curva asta, la fel cum o doamna de clasa poate sa aiba apucaturi de tirista.
Mai scriu. Si eu am devenit cititorul tau.
Uite, n-am limbajul necesar, m-as putea un pic stradui dar n-as mai fi eu… asa ca, in cuvinte simple: curvele sunt poate fascinante dar atat de ridicole. Din intamplare, am iubit una, recunosc, una adevarata. Evident, cum si preconizai, am avut puterea ruperii de ea. Fascinatia ei, trezirea mea. Bun, m-am trezit. Si acum?! Asa, ciuntit cu sunt, mai pot eu recunoaste FEMEIA? As merge mai departe un pic si, nestiintific, as defini curva… curva nu-i cea de la marginea drumului, nu-i una cu mai multi barbati care se distreaza, -cine oare n-a facut-o la un moment dat, cu limite, probabil… Curva e cea care se joaca cu mintea ta. Te innebuneste, iti promite, poate te iubeste – nu-s sigur… dar ti-o trage. Urat de tot. Despre ridicolul ei, sa nu mai vorbim… a meritat? Nu-s convins.
Ar mai fi un aspect, nu cred ca de neglijat. Lucrurile nu stau ca pe vremuri. Traim era sexualitatii. Open mind. Totul, la gramada. Ea, fostul prieten, cel mai bun prieten, tu, daca accepti, free sex, toate aberatiile astea. Ei, cum mai poti defini curva in contextul asta, in care totul se invarte in jurul sexului, ti se serveste pe tava, esti “educat” in spiritul asta si daca-l refuzi, esti de moda veche?! Uita-te in jur, e grotesc… asa ca, se pare ca, curvele se cam inmultesc. Alea, care se joaca cu mintea ta. Au premizele si scuza, e voie acum, e la liber. Scapare, nu-i scapare. Trezirea mea, a altora, cam tardiva. Daca te uiti in jur, cat de treaz ai fi, riscurile sunt multiplicate de 100 de ori ca sa dai peste alta. Repet, alea adevarate ,care au acum dreptul sa se inmulteasca si sa actioneze cum vor ele. E mult spus atunci ca: curvele adevarate reflecta gradul de imbolnavire a societatii? Evident, filozofie fast-food. Pe curand.
In primul rand scuze pentru intarzierea comentariului. Crezi ca esti ciuntit? Nu orice experienta din viata asta te ciunteste in oarescare masura? Cu toate astea in urma oricarei experiente raman cel putin cicatricile, asa ca totul tine de perspectiva din care privesti lucrurile.
Daca poti recunoaste femeia nu stiu? Dar curva nu e tot femeie? Iarasi e o problema de perspectiva, poti sa vezi femeia din curva sau curva din femeie, una peste alta oricum ai vedea lucrurile in fiecare perspectiva e putin din cealalta.
Nu stiu cum pot defini curva in contextul sexualitatii libere, cred totusi ca la fel, curva descrisa de mine ramane aceeasi. La nivel profund sentimentele nu se schimba, fundamental iubesc exact ca omul preistoric, sunt doar chestiuni subtile de nuanta ce s-au schibat pe parcurs.
Daca se inmultesc curvele nu stiu, tarfele in schimb vad ca o fac. Gradul de imbolnavire al societatii e dat de o gramada de lucruri, dar mai mult decat de orice e dat de prezenta fiecaruia dintre noi in societatea asta.
saracul autor, il paste spitalul de nebuni daca nu cumva face pe nebunul ca sa para interesant. curve, tarfe, iubire, ura, fecioara maria, maria magdalena, neveste , amante cine e femeie cine nu e, amestec de experientele neplacute ale fiecaruia. Omul preistoric nu iubeste, poseda pur si simplu, omul contemporan isi cauta “texte” ca sa posede exact ca omul preistoric. iubirea nu se discuta online, online apar doar hormoni care se cred smecheri adica indragostiti
Sorine, da cateva ture pe la cateva curve, sa te lamuresti cum e cu iubirea lor.
O sa te prinzi atunci ca nu e o femeie, ci un om de afaceri, ca nu exista nici un sentiment, nici o iubire imposibila, reprimata sau de alta natura ci doar tranzactii si fenomene mecanice.
In alta ordine de idei, mi-a placut modul de prelucrare al ideilor, e nevoie de logica pentru a sustine un concept gresit iar tu dai dovada de ea. Ma vad… pe mine.
Definitia curvei:
http://www.anielle78.blogspot.com
http://anielle78.hi5.com
arthurm17@yahoo.com … si nimic mai mult.
cele mai multe curve nu sunt femei…
Un subiect cu adevarat interesant. Toata lumea defineste curvele ca niste femei iesite din normalitate, mai mult sau mai putin, insa intrebarea este cine da masura normalitatii pana la urma?
Daca te duci la o manastire, a fi sumar imbracata, ca fata, e ceva anormal, daca te duci la o petrecere, sa nu bei ceva e anormal, pentru starurile porno, sa nu faci perversiuni e ceva anormal, s.a.m.d. Ce vreau sa subliniez aici e ca normalitatea e relativa dupa mentalitatea fiecarui individ.
Cand e vorba de sentimente, curvele sunt pragmatice, anormal de pragmatice. In primul rand, ele nu iubesc individul, ele iubesc ceea ce pot sa faca pentru a-l manipula pe individul respectiv, iubesc cum se da el peste cap pentru a le intra in gratii.
Curva, e curva pentru ca fie odata a iubit cu adevarat, i-a fost trasa teapa, si a inteles ca e mai bine sa cauti placere decat iubire, fie pentru ca n-a iubit niciodata si pur si simplu ii “fug ochii” dupa orice ii face hormonii sa tropaie.
E o actrita, cea mai buna actrita, daca ar remarca-o astia de la Hollywood ar ramane regizorii cu gura cascata cat de bine isi joaca rolul.
Faptul ca e libera nu e ceva exceptional, faptul ca stie sa profite de libertatea sa, asta e ceva demn de admirat pentru ca ea face ce vrea cu cine vrea. Sigur ca, faptul ca minte de ingheata apele ca te iubeste e pervers, insa prostia ii apartine celui care pune botul. Cin’ te pune, ca barbat sa doresti ceea ce doresc toti?! Crezi ca o sa te iubeasca pe tine, cand are coloana de barbati pe lista de asteptare?
Aaa, vrei si tu o bucatica din “placinta”, nu-i nimic o sa ai parte dar nu te lacomi sa crezi ca tu ai “felia” cea mai mare. Nici cel cu care o sa fie dupa tine n-o sa o aiba, nici sotul ei n-o s-o aiba, dracu, nici cel pe care il iubeste n-o s-o aiba. De ce?
Pentru ca ea insala, asta e cariera ei, la pensie iesind, doar cand n-o s-o mai doreasca nimeni. O zicala (pe care culmea, o curva mi-a spus-o) suna cam asa : “Dealui-i deal si valea-i vale, curva-i curva pana moare!”
In post-ul original autorul spunea ca curva sufera, dar nu este adevarat. Valul asta iluzoriu al suferintei e tras peste ochiul prostului care crede ca o va salva , si in modul asta devine sclavul ei.
Curvele isi cunosc destinul, sunt obiecte, ca masinile de inchiriat fie scumpe, fie ieftine.
Cine face gresala de a iubi o curva, e asemanator cu unul care se asteapta ca o masina ce a avut zeci de proprietari sa il tina o viata.
Ele nu sunt vinovate ca sunt dorite, cum nu sunt vinovati nici vanzatorii de carburanti, de exemplu, ca vin clientii sa cumpere benzina.
S-a mai scris deasemenea, ca ele pierd bataliile dar niciodata razboiul, eu mai degraba as zice ca pierd razboiul si castiga bataliile, pentru ca de la jumatatea vietii, curva isi traieste pana la sfarsit cel mai mare cosmar-inevitabila singuratate.
anielle78 este o curva. Este mandra de asta. Pacat. Nu este o curva care sa stie ce vrea de la viata. Este o curva ieftina. Spun asta pt ca imi suna sotul si-i propune sa divorteze de mine si sa revina la ea. E o curva proasta la faza asta..de ce crede ca s-a casatorit cu mine si nu cu ea? Anielle78…ai rabdare fata, barbatii care sunt fericiti in casniciile lor sunt fericiti cca 5-10 ani. Abia atunci ataci. Sau nu…ca o sa fii cam trecuta de 40 :))- atunci o sa vrea din astea de 20….