Comments on: Despre aratatul cu degetul

By: Sorin Horotan

Sorin Horotan — Fri, 01 Feb 2008 13:11:53 +0000

@ Mel Petersson: Degetul mare nu e niciodata degetul cu care arati. In ce priveste suptul degetului mare, mi-ai luat-o putin inainte. Spuneam ca exista in privinta acestui deget si alte comportari, insa urma sa le analizez dupa ce epuizam celelalte degete. In ce priveste repunerea degetului mare in drepturi, nu stiu daca as simti o astfel de nevoie. Se va lamuri in curand de ce nu as avea nevoie de repunerea lui in drepturi. Pe de alta parte e o problema de optiune, fiecare poate sa fie nostalgic dupa ceva.
Sper sa mai vorbim.

@ off/on-topic: Iti multumesc pentru aprecieri. Imi iau libertatea sa spun totusi ca e prea mult, departe de mine genialitatea. Sper sa fiu doar curios si neindiferent in viata asta, cate raspunsuri voi gasi ramane de vazut dupa ce va fi trasa linia.
Acum, e drept, e greu de crezut ca viata ta e descrisa de 5 degete, poate cea mai corecta exprimare ar fi fost ca este descrisa si de 5 degete. Avand insa in vedere ca nu imi doresc in textul de fata sa vorbesc despre celelalte aspecte era putin fortat sa fac precizarea asta, ma gandeam ca se intelege implicit.
Practic asa e. Celelalte 5 nu sunt copia primelor, nu sunt nici macar imaginea in oglinda. In contextul simbolisticii lor si stangaciul si dreptaciul intelege acelasi lucru, chiar daca ridica degetul de la stanga sau de la dreapta. E vorba de sensul degetului nu de scopul lui practic.
Superba observatie, uite mie imi scapase ca are o falanga in minus. S-ar putea discuta despre treaba asta. Cum de un deget, care e practic “handicapat” in comparatie cu celelalte, este totusi degetul autoritar.
Curand vor aparea si celelalte degete. Sunt convins insa ca deja, ai tu insuti o multime de raspunsuri in ce le priveste.

By: Mel Petersson

Mel Petersson — Fri, 01 Feb 2008 06:36:34 +0000

:)
Ce zici de faptul ca, pana la urma, degetul mare la copil, nu e degetul cu care arati, ci degetul pe care il bagi in gurita si il sugi in loc de suzeta, pe care trebui s-o abandonezi, caci “esti mare de-acum”. Ce zici de faptul ca, in asa-zisa copilarie a umanitatii, tocmai acest deget hotara viatza celor ce luptau in arena, asa cum ai scris, iar mai incolo, “degetul imperial”, arata doar drumul pe orizontala? Se poate intoarce iar in “drepturi”?
Mai vorbim. Tine-o tot asa!

Mel

By: off/on-topic

off/on-topic — Thu, 31 Jan 2008 22:52:55 +0000

textul per ansamblu este genial. este genial pentru ca evidentiaza o realitate de care majoritatea nici macar nu suntem constienti. nu suntem constienti pentru ca ne este atat de banala, incat trece neobservata pe sub nasul nostru de nenumarate ori pe zi. de cate ori te gandesti ca ai o inima care iti bate in piept? de cate ori ti-ai studiat palma? de cate ori simti ca oxigenul inhalat iti da energia necesata pentru urmatoarele 10 secunde? raspunsul este evident: de prea putine ori. da, de prea putine ori realizam ceea ce avem si de cele mai multe ori realizam prea tarziu acest lucru ca sa mai putem face ceva.
Revenind la subiect, mi-e greu sa cred sau sa inteleg ca “intreaga ta viata este descrisa de 5 degete”. deasemenea nu sunt deacord cu ideea ca restul degetelor sunt copii ale primelor 5, nici macar copii in oglinda, nici macar ambidecstrii nu pot sustine asta, pentru ca fiecare deget este creat/invatat sa faca un lucru pe care numai el poate sa il faca cel mai bine (inverseaza stanga cu dreapta si scrie la tastatura sau canta la pian). ideea ca degetul mare, s-a nascut primul, este superba. nu exista explicatie mai reusita pentru a demonstra ca el este cel mare dintre frati, cel puternic, cel mereu orientat catre restul, cel protector atunci cand cei mici se ghemuiesc in pumn, cel cu libertatea de miscare cea mai mare, desi are o falanga in minus.
Degetul mare este si va ramane degetul imperial, pentru ca reuseste sa puna in valoare restul degetelor, pentru ca este unic, pentru ca este indispensabil.
astept cu interes “celelalte degete”…