Tremens Prozaic

Partea III

Bratul lung, suplu, musculatura compacta, bustul conturat geometric in patrate, triunghiuri, unghiuri usor rotunjite, o adancitura la baza abdomenului, ca o lopatica buna pentru construit castele de nisip.
Abdomenul se umfla usor sub presiunea aerului parca inhalat strict pentru conservarea vietii; denot o usoara teama de a nu tulbura cu mult nemiscarea. Bustul, sectionat de o dara subtire si uniforma de par fin si rar, usor ondulat, se ingusteaza abrupt inspre talie, ca albia unui rau stavilita artificial. Pantalonii de pijama largi, sifonati, de o culoare murdara ; degetele de la picioare stranse, ca o gheara de animal pe gheata, nesiguranta membrelor in diminetile care rezolva nopti complicate.
„Uneori trebuie sa le lasi sa treaca”, se multumeste sa constate anuland, printr-un singur gest taios al bratului suplu si lung, odata adanc infipt in par, armonia statica, nemiscarea perfecta.

citeste mai mult →

1

Cred ca au trecut mai bine de trei zile pana o sun din nou pe Sally. Incepusem sa imi compun in minte formule de inceput, stiam fiecare cuvant in parte, intonatia si mai ales ce impresia trebuia sa las. Ma simteam pe buna dreptate un copil din generala, gata sa ii propuna celei mai bune prietene sa fie iubita lui. Mie asta mi se intamplase, o cerusem de sotie pe colega mea de banca in clasa a II-a. Dupa ce m-a refuzat n-am fost bun de nimic o saptamana; ai mei credeau ca cineva ma bate regulat si nu vreau sa recunosc. Cand mi-am revenit am inceput eu sa ii chinui pe baietasii din clasa mea, fiind cu mult mai inalt si mai solid decat ei pe vremea aia. Un soi de frustrare in stadiu incipient, oricum ai mei m-au dat la o alta scoala de la sfarsitul trimestrului, punand brusc capat primei mele relatii. In orice caz, mi-am zis o rugaciune in gand si am ridicat receptorul. Stiam totul pana la a cincea replica. Ma simteam sigur ca un jucator de sah.
La naiba. Nu pregatisem nimic pentru raspunsurile ei. Stiam tot-tot daca in fata mea, ori in cazul asta la capatul celalalt ar firului ar fi fost o masina si nu Sally, o fata imprevizibila de 19 ani. Eram sigur ca e gata sa imi inchida telefonul numai stiind ca-s eu.

citeste mai mult →

Capul se rostogoli pe postament lasand in urma-i o dara de sange ca un nou strat de culoare pe o fresca proaspata. Se opri langa altele doua. Tineau ochii deschisi de parca il asteptasera. “Ce numar e si treiu’ asta! Inca unul, sa fie patru ca evanghelistii! ” Un alt amarat puse capul pe ghilotina. De data asta lama intarzie sa se mai napusteasca asupra vertebrelor. Regele se ridica de pe tron. “Eu zic sa-l eliberam pe ticalosul asta!”, se adresa el curtenilor. “Cum e voia ta, Doamne…”, raspunsera si plecara capetele ca pentru taiere. Cateva picaturi se scursera pe grumazul nenorocitului, de pe lama care atarna amenintatoare. Un fior de lesin strabatu trupul pe jumatate neinsufletit de spaima, al celui ce-si astepta sfarsitul. Cand isi dadu seama ca ceea ce ii curgea pe gat nu era moartea, niste tresariri insotite de o schimonosire figurii pusera stapanire pe el, ca, mai apoi, la auzul vorbelor stapanului, fata sa i se lumineze.

citeste mai mult →

Partea II

- Ia spune, papusa, nu-ti fac cinste cu un citro, nu prea vad sa ai clienti la ora asta…
O privea gales, cea mai elementara abordare, fata nu parea genul cu care poti da gres.
Parasi lenes cafeneaua, cu numarul barmanitei in agenda.
Si, concluziona amuzat, ce e rau in a colectiona numerele femeiustilor? Sunt un barbat liber si asta e tot ce conteaza!

- Penalti, arbitrule, ce, ti-au facut astia carte de munca?
Se agita de unul singur, blestemand de acum fosta potentiala consoarta, ca il marginalizase cu afectiunea si pulpele ei albe incat nu mai putea invita nici un prieten acasa, la meci. Fotbalul era un joc barbar, berea o bautura dizgratioasa iar prietenii lui o sleahta ordinara. Nu-i imputase ea niciodata toate astea dar asa isi inchipuia ca trebuie sa gandeasca o femeie ca ea, o buburuza uitata pe o strada mocirloasa.

citeste mai mult →

Partea I

In turnul vechi bateau clopotele de ora 12. Un abur obscur incetosa cadranul, camuflandu-si prezenta. Stiai ca e ora 12 si-atat. Ploua marunt, mocnit, ca lunga asteptare la usa unei sali de operatie. Treceau masini in viteza, peste limita admisa inundand trotuarele noroioase.Astepta sub copertina unui magazin, comparandu-si ceasul de mana cu cel al turlei. Se agita iscoditor, in stanga, in dreapta, cercetandu-si pantofii sport cu vadita ciuda, albul lor fusese deja compromis, se topeau in asfaltul cenusiu.
„Oare de ce-or fi simtind femeile nevoia sa se lase asteptate?”, se gandea, resemnat, intorcand capul dupa o silueta feminina, impunatoare prin exagerare.
Tramvaiele treceau in nestire, unul dupa altul, ca si cand primisera deodata unde verde din acelasi depou.

Batu din nou, de si un sfert. O masina, o balta, multime de stropi pe pantaloni.
„Pan’aici, sfertul academic!”

citeste mai mult →