Poezie Frugala

Am sa stau linistit si am sa te las
nu am sa plang fara frica imi voi ridica capul
spre tine pufos si delicat iti voi prinde degetele
si mi le voi lipi de ochi si apoi ca orbii te voi cauta
sa te sorb as putea sa te tin in palme
si sa iti soptesc tot sangele meu
pana cand am sa ametesc usor si tremurat
ai sa imi spui ca nu e nici o problema
ca exista
ca se intampla
ca sunt
ca esti
ca nu e frica
ca e frig
ca nu e lumina
ca e bine
sa radem
ca toate

citeste mai mult →

cel mai trist e
ca oamenii aleg sa isi moara micile lor morti
chiar peste tine
sa putrezeasca acolo o vreme
putin
cit sa nu ajunga prea departe mirosul
iar apoi sa nici nu se sinchiseasca
sa-ti arunce un rinjet

citeste mai mult →

in Tara Blajinilor nu exista frica de noapte nici noapte
deseori moartea vine in somn imi saruta mainile rand pe rand
fiecare deget fiecare falanga
fiecare urma de viu din nervurile pielii

am visat apa mare peste ea o creanga inflorita luuuunga pana la celalalt mal
adia vantul i se risipeau florile cum s-ar risipi fluturii scuturati dintr-un voal

citeste mai mult →

Inca mai este loc pe campul de lupta
asa ca unul din noi trebuie sa moara
sa cada usor in genunchi sa isi inghita tristetea dulceaga
din gat
si-apoi sa ofteze ca dupa oboseala pedepsei
sa isi dea usor capul pe spate impacat si tacut
sa inchida ochii sa planga
incet ca de la sine si plin
de urmele tuturor armelor infipte in carne
pe care din cand in cand obinuieste sa le zgandare cu unghia

citeste mai mult →

nu exista dimineti in plus
exista doar acele treziri intr-un corp
deconectat
il asezi la masa si nu inghite
il scoti afara la soare si ramine inert
plus o minte care zace in ea insasi
in jurul ei un cimp de lupta
unde nu mai fumega semnele celor ce
au trecut pe aici
doar cit sa mareasca cu propriile umbre
spatiul de fuga
dintre o dimineata si alta

citeste mai mult →

Nu m-am sinucis!
M-am lasat in bratele florilor,
in voia fiorilor
cuprins.

Am ales betia mortii
din cupele crinilor,
florile serafimilor,
cheile Portii.

Nu e lasitate,
nu e curaj.
E un miraj
de libertate.

Calaream niste cai mari cat povestile si treceam
curios si ingamfat ca un copil ce a descoperit
ca mai sunt si alte femei in afara de sora si
de mama lui care il sarutau pe gura si
ii spalau locurile de jos ale corpului si
il puneau in pat sa doarma ca sa creasca
mare el dormea in toate sambetele prin
porumbul semanat de bunicul special pentru
pungile de popcorn ce se consuma in salile de cinema
ma vedeam ajuns la vaca cea mare despre care
se spune ca poate sa hraneasca cu laptele ei gainile

citeste mai mult →

Nu mai stiu cine esti.
Nu mai stii cine sunt.
Doua povesti
intr-un singur cuvant…

noi.

Ne leaga o distanta in timp
petrecuta umar la umar,
identitati la schimb,
un nume comun, un numar

citeste mai mult →

Ea va veni
Cu siguranta ea va veni
Se va strecura ca spinul in talpa
piciorului
n-o alungati e mai buna
decat betia si uitarea din somn.

Noi iti cunoastem puterea
si vrem sa fim prietenii tai
barbatule razboinic care ucizi visele urate
si ne e frica de mania ta
de dupa micul dejun
si de singuratatea din somn strasnicule vom da marturie despre
tine
si cine va ridica vocea mincinos
il vom bate in cap pana cand
ii va plesni ca un gandac de bucatarie

intr-adevar noi suntem cei
care iti vom mosteni turbarea
si armele.