Filosofie Fast-Food

Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor

Cu riscul de a prelungi o introducere ce tinde sa esueze in lamentabil aman analiza urii personale pe care am postulat-o ca fiind singura ce se bucura de atributul autenticitatii pentru a discuta o specie aparte de ura, cea a carui obiect suntem.
Pentru a sustine analiza e insa necesar un usor ocol.
Consider revolta o specie aparte de ura, o ura gandita, coerenta, un soi de copil asuprit dar inteligent care a descoperit cum isi poate transforma slabiciunea in forta respectand principiul coincidentei contrariilor.

Un copil oarecare, aspru maltratat de catre psihanaliticul tata tiran, asteapta sa creasca, sa capete forta pentru care nu poate fi recunoscator decat mamei naturi si curgerii neintrerupte a timpului, un copil inteligent nu se multumeste cu asta.

citeste mai mult →

Sustineam, intr-un moment de efervescenta literara, ca ura nu este decat lipsa apropierii de cel iubit – de unde ar reiesi, aproape silogistic, ca a intinde o mana echivaleaza cu a topi aceasta distanta. Intr-un alt moment, anterior acestei constatari oarecum flusturatice, mai precis intr-o alta viata, vedeam ura ca element pur, cu o viata distincta, nu ca o pornire relativa iubirii.

Max Scheller dedica un volum intreg resentimentului, categorie in care isi gaseste cu succes un loc si protagonistul acestei cautari incipiente, in ideea de a redetasa resentimentul de crestinism, in bratele caruia fusese plasat de catre teribilul Nietzsche.
Evident, faptul ca, pe nepusa-masa, inculpatul este achitat prin eforturile insumand 198 pagini ale inimosului avocat nu potoleste setea securii calaului de sange, nici nevoia lungilor urechi ale opiniei publice de a se ciuli la sunetul distinct pe care o capatana proaspat retezata il scoate rostogolindu-se.

citeste mai mult →

Ca pruncii ce de-abia apuca sa le plece parintii de acasa pentru a-si face de cap. Vorba unui mare om din viata mea: “adevarurile mari se spun cu voce mica”. Nici curva, nici geniul, nici nebunul, nu spun adevarurile, nici cele mari, nici cele mici, soptit. Fac ceva mai grav chiar decat a le urla in gura mare, le traiesc, le intrupeaza. In curva nu uram raul, nu uram uratul, imoralul, ci tocmai frumosul, totalul, adevarul. Spune-i cuiva o gluma rautacioasa la adresa lui (sa stie ca e gluma) iar apoi spune-i un adevar (va sti ca e adevar) sa vezi cand te va uri mai mult. Ciudat, parca vrem sa tinem ochii inchisi, parca vrem sa nu stim, de inteles, e mai usor asa, mai comod. Dar cate lucruri pierdem. Si tocmai de aia curva nu pierde razboiul, pentru ca lupta in toate bataliile razboiului. Fara ea nu exista razboi, fara ea nici tu nu ai avea sansa clipei tale eroice. Orice iubire (nu ma refer la iubirile telenovelistice sau la cele care put de la o posta a fals si a interes) accentueaza realitatea atat de tare, incat se pare ca omenirea si-a dezvoltat gena indiferentei, a ochilor inchisi, tocmai pentru a se proteja.

citeste mai mult →

Mama a fost primul om care m-a facut constient ca posed degete. Pana atunci le purtam natural ca orice alta parte a corpului meu, fara sa constientizez in vreun fel ca le-as avea. Nu imi ridicau nici un semn de intrebare, era firesc, la fel de firesc ca inghititul salivei in timpul somnului. Toti le aveau, eu insa eram singurul vinovat ca le aveam.
Obisnuiam de cele mai multe ori sa ii arat mamei sau oricui altcuiva cate un lucru cu degetul. Reactia era absolut ferma: „nu e frumos sa arati cu degetul”, asta cand nu imi luam vreo palma peste mana. Mi se parea nefiresc sa fiu incoltit de fiecare data cand ridicam degetul pentru a arata, lucrul asta nu i se intampla fratelui meu. Multa vreme nu am inteles de ce anume nu e voie sa arati cu degetul. Azi incerc sa imi explic si descopar cat de fenomenal e un lucru aparent atat de ridicol. Descopar ca intreaga mea viata (poate si a altora) e descrisa de 5 degete. Celelalte 5 sunt copia primelor.

citeste mai mult →

Curva este o fiinta libera, inconfortabila. Nu te relaxezi langa ea, nu exista fente, smecherii, e logica lui da sau nu, fara posibilitati. Pe nevasta-ta poti sa o prostesti cand te pui in pat ca o iubesti enorm, ca apoi sa iti urmaresti comod meciul ori serialul, ori dracu’ mai stie ce magarii. Curvei nu ii faci figuri de genul asta, nu tine, nu poti. Te iubeste atat de mult, atat de acuma incat te vei comporta precum cainele lui Pavlov, instinctiv o vei iubi. O lamaie mancata in fata ta te face sa salivezi, fara echivoc, curva te face sa o iubesti, ori mai bine zis sa iubesti. A iubi e superlativul absolut, cand iubesti nu decizi pana unde se intinde, iubesti lumea toata. Ai fost indragostit, sti despre ce vorbesc. Sa sari, sa urli, sa ii strangi pe toti in brate, sa salvezi toate sufletele triste, planeta intreaga e datoare sa participe la sentimentul tau si iti vine sa faci orice pentru asta. Curva s-ar putea sa nu stie nimic despre libertate, etica, si alte amanunte teoretice, ea e elementara, arhetipala. E libera prin definitie pana in ultimele consecinte, intr-adevar libera, infricosator de libera. In evul mediu o numeau vrajitoare si o ardeau pe rug, astazi i-au spus curva si au redus-o la numele asta, au facut tot posibilul sa arda orice legatura a numelui cu realitatea, sa inlocuiasca realitatea cu un nume. Ce e mai groaznic?

citeste mai mult →

Rosteam, cum sunt convins ca rosteste orice om, cu o maxima placere a jignirii cuvantul curva. Mai mult decat atat, aveam pretentia de a identifica, ca un detectiv de mare clasa, curvele, pe care apoi le analizam impreuna cu ceilalti detectivi de mare clasa. Constatam fara exceptie, ori ca toate femeile anonime si frumoase(?) sunt curve, ori ca toate cate erau depistate drept curve trezeau sclipiri animalice in ochii masculilor feroce de pe margine. In totalitatea cazurilor amandoua concluziile erau simultane. Aceasta m-a facut sa ma intreb socratic sau cartezian (fara importanta) daca nu cumva ma insel. E clar ca nu toate femeile sunt curve. Ceea ce comiteam noi, detectivii de mare clasa, era pur si simplu o extensie nepermisa de la specie la gen. Exista genul femeilor, in acesta exista specia mame, specia bunicilor, si evident specia curvelor. Presupunerea, ca daca toate curvele sunt femei inseamna ca toate femeile

citeste mai mult →