Sorin Horotan

In noaptea aceea a plouat tare peste cainii din spatele blocului
si peste hainele intinse la uscat
de mamele grijulii am ramas in genunchi si am stiut ca Dumnezeu
era un baiat mai mare el putea sa mearga
cu bicicleta si uita sa se duca la WC-u inainte de culcare
m-am bucurat si m-am rugat sa-mi faca
un stomac ca al omului mare
in care sa incapa tot felul de lucruri ce mi le
impingeau pe gat de cate trei ori pe zi ca unei
curci ingrasata pentru o mare sarbatoare
de-acum trebuia sa-mi fac singur baie si sa
imi tai unghiile sa duc ghiozdanul si sa scriu

citeste mai mult »

Curva este o fiinta libera, inconfortabila. Nu te relaxezi langa ea, nu exista fente, smecherii, e logica lui da sau nu, fara posibilitati. Pe nevasta-ta poti sa o prostesti cand te pui in pat ca o iubesti enorm, ca apoi sa iti urmaresti comod meciul ori serialul, ori dracu’ mai stie ce magarii. Curvei nu ii faci figuri de genul asta, nu tine, nu poti. Te iubeste atat de mult, atat de acuma incat te vei comporta precum cainele lui Pavlov, instinctiv o vei iubi. O lamaie mancata in fata ta te face sa salivezi, fara echivoc, curva te face sa o iubesti, ori mai bine zis sa iubesti. A iubi e superlativul absolut, cand iubesti nu decizi pana unde se intinde, iubesti lumea toata. Ai fost indragostit, sti despre ce vorbesc. Sa sari, sa urli, sa ii strangi pe toti in brate, sa salvezi toate sufletele triste, planeta intreaga e datoare sa participe la sentimentul tau si iti vine sa faci orice pentru asta. Curva s-ar putea sa nu stie nimic despre libertate, etica, si alte amanunte teoretice, ea e elementara, arhetipala. E libera prin definitie pana in ultimele consecinte, intr-adevar libera, infricosator de libera. In evul mediu o numeau vrajitoare si o ardeau pe rug, astazi i-au spus curva si au redus-o la numele asta, au facut tot posibilul sa arda orice legatura a numelui cu realitatea, sa inlocuiasca realitatea cu un nume. Ce e mai groaznic?

citeste mai mult »

Am sa am grija sa mor devreme
cand inca nu s-au trezit mamele sa plece la lucru
am sa am grija sa mor in tacere nu cumva sa deranjez vecinii
sa ne bata in teava si sa te scoata din minti
am sa am grija sa va las fiecaruia dintre voi
cate o vorba buna nu de alta {(…) numa asa ca sa va intrebati ce am vrut sa zic)}
cum se lasa prin birturi cica birjarii le lasa
sa nu va caraiti cum fac cainii fara stapan
sa nu va caraiti cum fac femeile parasite
sa nu va caraiti ca pantofii noi
acum e vremea sa gatiti sa va imbuibati vecinii
sa imi cautati haine decente care oricum stau ca pe mort
sa va mirati ce bine arat parca m-am facut
mai frumos ca o curva proasta ce nu are nimic de zis
da cui ii pasa atata timp cat sta ca vaca
sa povestiti lucruri sa va consolati si sa va ganditi
pe care din voi am iubit mai mult

citeste mai mult »

Rosteam, cum sunt convins ca rosteste orice om, cu o maxima placere a jignirii cuvantul curva. Mai mult decat atat, aveam pretentia de a identifica, ca un detectiv de mare clasa, curvele, pe care apoi le analizam impreuna cu ceilalti detectivi de mare clasa. Constatam fara exceptie, ori ca toate femeile anonime si frumoase(?) sunt curve, ori ca toate cate erau depistate drept curve trezeau sclipiri animalice in ochii masculilor feroce de pe margine. In totalitatea cazurilor amandoua concluziile erau simultane. Aceasta m-a facut sa ma intreb socratic sau cartezian (fara importanta) daca nu cumva ma insel. E clar ca nu toate femeile sunt curve. Ceea ce comiteam noi, detectivii de mare clasa, era pur si simplu o extensie nepermisa de la specie la gen. Exista genul femeilor, in acesta exista specia mame, specia bunicilor, si evident specia curvelor. Presupunerea, ca daca toate curvele sunt femei inseamna ca toate femeile

citeste mai mult »

Eu te-am iubit si am baut vin cu tine
am crezut ca vom merge la tara
sa ne murdarim cu noroi din cocina porcilor
si sa stam la soare pana cand ne crapa pielea si
de durere sa fugim in gara
sa-i salutam pe cei care pleaca
la oras
dar a venit dimineata ca o nevasta noua
in patul barbatului ei si atunci
mi s-au aratat semne in carne ca acelea
ce sunt puse pe vite cu fierul incins

citeste mai mult »

Iata eu cel fara de pacat
îti vad sanii tai luminosi cum
dintre dinti îmi rasar clipocind
si respiratia untoasa ti-o aud
cum trupul îmi curge
tu nu mai poti sa-mi ascunzi
carnea ta gatita cu mirodenii
din care ma voi face barbat
acum eu te cunosc.

Aici doarme barbatul razboinic
linistit ca un vitel satul
carnea lui e curata ca buzele pruncilor
tu stii femeie care preamult te bucuri de el
puternicul ai grija sa ii ascunzi inima zemoasa

citeste mai mult »

E o stare de fapt, atât de “de fapt”, incat pare un stereotip. Ca o placa stricata, ca o privire apăsata intr-un punct fix, are si starea asta farmecul ei. Daca am avea destule tigari si cafea am putea sa suportam pana la urma. Nici patetismul nu mai are vreun farmec, inainte vreme era elegant, demn, acum e ca o smiorcaiala ieftina. Si poate ca asta lipseste, putin patetism autentic, un duel, o absurditate, o gratuitate, care nu are sens in vreo lume decat in a mea. Dar cui ii pasa de asta, atata timp cat fiecare dintre noi isi acorda posibilitatea de a face gesturi gratuite. Nimic nu se compara cu scarba, cu sictireala, si in toate astea sa sti sa te amuzi copios, mancand ciocolata topita, sa te murdaresti pana la coate, sa iti lingi degetele, si fara sa te speli pe maini sa iti futi nevasta

citeste mai mult »