Viata – o scurta risipire spre neant…
Realitatea ultima la care poate accede fiinta umana, prin cunoastere, experienta, intuitie sau cugetare, este neantul: vid si plenitudine simultan.
Temelia fiintei noastre e vidul, care ne mistuie clipa de clipa, si caruia trebuie sa-i amanam finalitatea: adica moartea. Acest vid e mascat de nenumarabile iluzii ce ne angreneaza in dialectica existentei, finalizata prin moarte. Tot scopul vietii lui Adam sta in moarte… Inainte-de-moarte, adica ceea ce numim noi viata, este de fapt murirea, rastimpul in care impulsul initial al fiintarii se estompeaza, se sterge ca sa dispara in cele din urma.
Moartea – conditia noastra, cel mai important si cel mai ignorat adevar….
Iar adevarul, devorator prin fire, este acoperit cu iluziile existentiale, cum ar fi, de pilda: puterea si capacitatea de a putea, cunoasterea si capacitatea de a cunoaste, iubirea si capacitatea de a iubi, etc.
citeste mai mult »
