laurentiu-caimac

Dream On

ce melodie!
…mori in somn stapanul usilor
singurul care distruge bancurile
cu politisti
si poate sparge geamul
numai pe-o parte
indeamna:

sa-ti iai venele

citeste mai mult »

8 comentariiPoezie Frugala

Nimeni nu veni sa-l conduca. Usa se tranti in spatele sau cu zgomot. “Parca ceva nu e in regula!”. Lasa gandurile in urma si intinse pasul spre serviciu. In drum trecu pe langa circul care tocmai se instalase in oras. Clovnul se farda in fata oglinzii, pentru prima reprezentatie, probabil. Era un batran cu fata buhaita. Avea o expresie foarte trista, tristete ce parca i-o strecura si lui in suflet. “Cum poate cineva sa fie trist dupa ce s-a maimutarit o viata?”. Era prima oara cand vedea un c1ovn fara masca.
Usa redactorului sef era deschisa. Inseamna ca sefu’ e in toane bune. Ziaristul Z ajunsese la lucru la timp. Desi programul nu era chiar strict, seful tinea ca toti redactorii sa participe la sedinta de dimineata. Secretara ii inmana cateva mesaje pe care le primise de dimineata.
- “Nu va beti cafeaua?” Intreba secretara, care era cu vreo 20 de ani mai tanara.
- “Nu, mersi! Astazi sar peste ea”.
- “Cum doriti. Daca, totusi, va razganditi, nu trebuie decat sa apasati pe butonul rosu si se incalzeste. Stiti, acum avem filtru. Nu mai trebuie sa folositi termoplonjonul”.

citeste mai mult »

comenteazaGanduri Semipreparate

Se opri din plans

Se opri din ras. Lacrimile uscate ii strangeau fata. Intredeschise ochii pentru a-i inchide la loc intr-o fractiune de secunda. O frantura de zi ii lovise retina, trecand ca o sageata printre jaluzelele orizontale ale ferestrei, printre zabrelele verticale ale pleoapei si apoi prin mediile transparente ale ochiului, creier, perna si tot asa, traversand cu gandul sau odata planeta asta nenorocita pana pe partea cealalta, unde se afla tara sa draga, campia mierlei. Strangerea ochilor, desi trebuia sa-l apere de intrarea brutala a luminii, ii produse o durere reala de acesta data. Urdorile i se uscasera pe marginile pleoapei si la colturile ochiului si il muscau la orice miscare a muschilor fetei.

Zacea asa de cateva zile, poate. Nu stia nici el. Pentru ca, de cate ori deschisese ochii, daduse ba de noapte, ba de zi. Sunetul masinilor ce treceau pe afara se auzea insa necontenit. Oasele sau muschii il dureau de parca luase o bataie marunta-marunta cu parii, pe toate partile corpului. Avea impresia ca doar creierul e viu, si asta doar ca sa constate moartea trupului.

citeste mai mult »

1 comentariuTremens Prozaic

In Vino Veritas

Capul se rostogoli pe postament lasand in urma-i o dara de sange ca un nou strat de culoare pe o fresca proaspata. Se opri langa altele doua. Tineau ochii deschisi de parca il asteptasera. “Ce numar e si treiu’ asta! Inca unul, sa fie patru ca evanghelistii! ” Un alt amarat puse capul pe ghilotina. De data asta lama intarzie sa se mai napusteasca asupra vertebrelor. Regele se ridica de pe tron. “Eu zic sa-l eliberam pe ticalosul asta!”, se adresa el curtenilor. “Cum e voia ta, Doamne…”, raspunsera si plecara capetele ca pentru taiere. Cateva picaturi se scursera pe grumazul nenorocitului, de pe lama care atarna amenintatoare. Un fior de lesin strabatu trupul pe jumatate neinsufletit de spaima, al celui ce-si astepta sfarsitul. Cand isi dadu seama ca ceea ce ii curgea pe gat nu era moartea, niste tresariri insotite de o schimonosire figurii pusera stapanire pe el, ca, mai apoi, la auzul vorbelor stapanului, fata sa i se lumineze.