adriana-lisandru

imi torn o cafea
acesta e singurul zgomot
care-mi abureste fereastra

duminica/isi frange marunt/dincolo/ painile somnului

urc
nestingherita
spre mine
ca un copil pornit sa descopere
podul cu lazi prafuite
dintr-o casa pustie.

copilul se ghemuia pe malul paraului
isi alegea o piatra din apa o privea neclintit pana cand
lumea intreaga plutea spre amonte. ciudat
totdeauna plutea
spre amonte.
daca as prinde o zi
oarecare  i-as da capul pe spate apoi as privi-o in ochi
pana cand…

citeste mai mult »

Ana va avea douazeci
de inele pe deget.

cel dintai i-a fost pus cand avea vreo trei luni
lumea era pe atunci lapte dulce
si-ncapea intr-un san.

de primul spital isi aminteste si-acum
i-au dat voie sa hraneasca o pasare
ii punea firmituri pe pervaz
dimineata i se recolta sange ii spuneau ca-l vor da fluturilor
Ana fluturii sunt plapanzi si prea albi
au nevoie de rosu pe aripi
era vara toti ii aduceau inghetata
numai mama se facuse deodata
mai tacuta decat papusile ei

citeste mai mult »

in Tara Blajinilor nu exista frica de noapte nici noapte
deseori moartea vine in somn imi saruta mainile rand pe rand
fiecare deget fiecare falanga
fiecare urma de viu din nervurile pielii

am visat apa mare peste ea o creanga inflorita luuuunga pana la celalalt mal
adia vantul i se risipeau florile cum s-ar risipi fluturii scuturati dintr-un voal

citeste mai mult »