adi-georgescu

Portland – partea a II-a

3

La 9 a sunat telefonul.
- Alo,da..
- Cat timp o sa mai dormi, amice?
- Mmm…cine naiba esti?
- Joanne, smartass. Ai o voce ciudata, esti intreg?
- Scuze, da. M-am culcat cu geamul deschis si ma cam doare capul.
- Stiam eu ca te-a lovit ceva. Nu treci pe aici? La 12 imi dau drumul.
- Ok. Zi-mi unde.

Am luat autobuzul de langa parc. Deci patru statii, de acolo ajung la o piata, fac stanga pe langa o statuie si am ajuns. Stateam de doi ani deja si habar n-aveam de orasul asta. Ma descurcam mai prost chiar decat pustii din anul I, aveam o memorie foarte lenesa si mergeam prin putine locuri. Am prins un loc bun, la umbra, era ingrozitor de cald in ziua aia, si am inceput sa numar. In spate un grup de tipi se luasera la cearta, langa mine o babuta ii privea destul de uimita. Oamenii batrani au un fel teribil de a se oripila de tot ce aud. Ei bine, nici ea nu facea exceptie.

citeste mai mult »

comenteazaTremens Prozaic

Portland

1

Cred ca au trecut mai bine de trei zile pana o sun din nou pe Sally. Incepusem sa imi compun in minte formule de inceput, stiam fiecare cuvant in parte, intonatia si mai ales ce impresia trebuia sa las. Ma simteam pe buna dreptate un copil din generala, gata sa ii propuna celei mai bune prietene sa fie iubita lui. Mie asta mi se intamplase, o cerusem de sotie pe colega mea de banca in clasa a II-a. Dupa ce m-a refuzat n-am fost bun de nimic o saptamana; ai mei credeau ca cineva ma bate regulat si nu vreau sa recunosc. Cand mi-am revenit am inceput eu sa ii chinui pe baietasii din clasa mea, fiind cu mult mai inalt si mai solid decat ei pe vremea aia. Un soi de frustrare in stadiu incipient, oricum ai mei m-au dat la o alta scoala de la sfarsitul trimestrului, punand brusc capat primei mele relatii. In orice caz, mi-am zis o rugaciune in gand si am ridicat receptorul. Stiam totul pana la a cincea replica. Ma simteam sigur ca un jucator de sah.
La naiba. Nu pregatisem nimic pentru raspunsurile ei. Stiam tot-tot daca in fata mea, ori in cazul asta la capatul celalalt ar firului ar fi fost o masina si nu Sally, o fata imprevizibila de 19 ani. Eram sigur ca e gata sa imi inchida telefonul numai stiind ca-s eu.

citeste mai mult »

3 comentariiTremens Prozaic