
Incerc sa astern
cu gingasie cuvinte -
praf sclipitor ca sa-ti
conturez chipul
trecut, viitor
umbra unor amintiri
unor proiectii febrile -
nebunie -
undeva exista o fisura
se stie
printre degete la mare
Iti scapa nisipul -
acum pasii
ma urmaresc
parul, ca o trena, se
confunda cu parchetul
poate sunt si eu o viziune
In mintea cuiva -
cuiva care scrie
cu gingasie
cuvinte.

Trist. Chiar foarte trist.
Ai putea sa detaliezi putin?
Poezia doreste, cred eu, a fi trista (deprimanta, “sinucigasa”, etc), si chiar reuseste. Dar din nefericire tristetea de care vorbeam poate reprezenta si modul tau de exprimare in versuri. Exista sanse sa reusesti sa te exprimi mai bine in ceea ce vrei sa transmiti prin versurile tale, si chiar sunt reale.
Ce frumoooooooooooooos, e mai mult decat geniala, nu prea pot sa ma abtin sa nu pun un emoticon in cazul asta merge:x
“poate sunt si eu o viziune
In mintea cuiva -
cuiva care scrie
cu gingasie
cuvinte.”
dupa opinia mea, ai aici o idee (frumoasa) de la care poti construi ceva.
dar altceva! (eventual, inlocund “cuvinte” cu “poeme”)
textul asta e…cum sa spun? prea “sclipitor” si “gingas” – imi aminteste de icoanele acelea cu poleiala muuulta si culori pastelate.