Sa fac ce…?

Sa gandesc sau sa nu gandesc? Sa incerc sa raspund sau din contra, sa las sa se intample de la sine? Sa merg catre ce vreau sau sa las ce vreau sa vina la mine? Sa definesc ce vreau sau sa mi se defineasca? Sa duc rationamentul pana la capat sau sa las capatul sa fie atins fara ratiune? Sa tin cont de ce gandesc sau sa simt!

Somnul cica ar fi cel mai bun sfetnic, dar ce te faci cand nu poti sa dormi? Ce te faci cand universul nu mai comploteaza la indeplinirea dorintelor tale? Nu-ti doresti suficient de mult sau nu stii ce iti doresti? Subconstientul ar trebui sa imi dicteze ce sa fac, doar suntem programati intr-un fel… oare o face si nu-mi dau seama… Deciziile sunt grele si odata luate totusi vine ceva si iti bulverseaza tot, nici nu stii din ce parte a venit… poate ca nici nu a venit, asa… intamplator… poate ca tu l-ai adus, poate decizia nu era luata in esenta, doar la nivel primar…

citeste mai mult →

In mijlocul noptii, pe o strada cu sens unic, am inceput sa fredonez un cantec pentru copii. Ma dureau calcaiele si ma impiedicam de pietre. Era frig si m-am gandit pentru o secunda ca daca cerul nu ar fi atat de intunecat poate poate… Si nici atunci nu am vazut nimic, nimic in plus de ce stiam, nimic inafara de un drum gol, pustiu, trist, tocit de atata mers si totusi fara directie.

Povestile mele sunt neverosimile si incoerente. Ar trebui sa le citesc de mii de ori ca sa pot intelege ceva si totusi scriu… un rand, doua. E mica mea dovada de curaj si libertate acum ca am trecut de la un crestinism sever, la un fel de renastere fara urme spirituale. Stateam zilele trecute in genunchi si ma uitam insistent intr-un punct din departare si era la fel de gol ca si cum as fi stat in picioare. De mic copil stiam ca daca o sa ingenunchez, ceva minunat o sa se intample si o sa fiu fericita. Dupa un an uitasem sa ingenunchez. M-am gandit ca de asta imi mergea prost si mi-am zdrelit genunchii de cea mai fina marmura, sub cele mai frumoase grinzi, printre picturi si carti. Nimic

citeste mai mult →

in propriile-mi vine taind cu sete, ma arunc in imbratisarea de otel a sarutului rece si aspru al durerii, insetat parca de nestiinta inchid ochii lasand pe spate capul vajaind de miresmele gandurilor parca scurse ca ceara aproape intarita pe lumanarea mintii mele abrutizate, invaluita mana mea in taisul sabiei arzande de pofta sangelui, sange plictisit parca curgand in inima-mi cicatrizata, susura incet ca o mama iubitoare de copil nou nascut, o doina molcoma a moarte si amor, imi incanta urechile surde in basi de puls, oda unui deceneu ucis de propria-i sabie ruginita atras de rugul unei ioane d’arc preatanar macelarite in credinta, un nerv spintecat in doua imi mangaie degetele destrabalate in zvacniri cautatoare de chipul tau, tendoanele albe ca sideful ochilor tai hipnotici, danseaza, deseneaza arcuri de cerc rasfrant, pe bratul cascat suav in doua ca buzele tale de piatra, intredeschise in aruncarea undelor amorului meu, tremurator ca o panza de paianjen veninos pe aripile unui fluture epuizat de zbaterea in sperante desarte, galgaitul dulce al sangelui din ce in ce mai gros, cantand a leagan, aruncand gangureli de copil multumit de laptele sanului tau, agatat de un os ca o iubita de gatul iubitului indiferent, un muschi imi zambeste stramb, parca complice in dansul lui benign,

citeste mai mult →

Imi plac femeile care se cuibaresc in tine ca un ghemotoc de hartie
si stau adanc infipte in sufletul tau
imi plac femeile divine care il striga pe dumnezeu cand fac dragoste
am senzatia ca in felul asta mantuirea devina concreta
ca un bloc de cristal
si femeile care si-ar smulge sufletul ca sa mai stea o secunda cu tine
in ea
femeile care stiu cu siguranta raspunsul corect mi-au placut intodeauna
am avut senzatia ca sunt ca niste doamne mai presus de viata insasi
si mi-au placut jocurile continue si nebunia
si creierii zburati pe pereti si lacrimile infundate in colturi de cearsaf

citeste mai mult →

Dobandirea de cunostinte generata de curiozitate este una dintre preocuparile de baza ale oricarei fiinte umane. Insa, pentru a ajunge sa cunoasca secretele lumii, inainte de a putea fi capabil sa priveasca in cele mai ascunse colturi, omul trebuie sa se cunoasca pe sine. El are intotdeauna tendinta sa priveasca in zare, sa vrea sa atinga ce e agatat pe ramura cea mai inalta. De aceea el a sarit de cele mai multe ori peste prima si poate cea mai importanta treapta: sinele. Pot privi cu usurinta in jurul meu, insa interiorul fiintei imi este ascuns privirii. Este cel mai greu sa vad ce e in spatele ochilor prin care incerc sa cunosc lumea. Faptul ca sinele este atat de aproape il face atat de greu de vazut. Un alt lucru care ingreuneaza autocunoasterea este disconfortul. Sunt atat de neobisnuita cu mine insumi si ma cunosc atat de putin, incat atunci cand incerc sa ma privesc, simt repulsie. Propria-mi voce inregistrata imi e atat de straina incat ma face sa ma infior.

citeste mai mult →

Priviri aruncate prin zloata multimii
Amintiri ascunse sub fustele trecutului incercand sa creeze
Speranta
strain cu o privire muta

Aruncata la intamplare in cautarea sigurantei
Ma ignori 

Hai sa privim indiferenta in fata si sa postulam haos
Hai sa luam lumea asa cum e si sa uitam ca ne miscam printre gunoaie
Treci 

Ne vom preface ca nu ne-am intalnit cu privirile intoarse
Si vom uita ca am existat vreodata altundeva
Decat intr-o poveste…

Sa stau si sa fiu fericit pe mal
fara vreun foc langa mine si totusi sa nu imi fie frig
sa stau sa privesc pentru prima data in viata stelele
sa vad pentru prima data haul dintre mine si apa
sa vad pentru prima data in viata rasaritul de soare
sa simt cum vantul trece prin mine si imi infrigureaza fiecare celula
si totusi sa nu imi fie frig
langa mine sa stai tu si sa ma atingi molcom si tandru
ca si cand chiar daca ai venit dupa mine acum ti-e rusine sa ma iei
si eu sa fiu fericit ca si tu ai inteles pentru prima oara cat de imposibil
ne e sa fim despartiti

citeste mai mult →

Cu siguranta carabusii te vor manca
si maduva ta va fi delicatesa
viermilor de matase tu nu vei fi gandul fiului
si imbujorarea fiicei

o zi iti cerem sa nu mai fii razboinic
si glasul sa-l ridici spre
invatarea neamului tau

caci peste masura s-au inmultit
cei care te necajesc
si ei sunt murdaria porcului

citeste mai mult →

ce melodie!
…mori in somn stapanul usilor
singurul care distruge bancurile
cu politisti
si poate sparge geamul
numai pe-o parte
indeamna:

sa-ti iai venele

citeste mai mult →

Asa ca deschideam usa de la baie ca sa imi pun prezervativul ala nenorocit. Cine m-a pus sa mint ca am mai fost cu o femeie? Imi tremurau mainile. Aveam la mine toata punga de prezervative ce o cumparase tipa. Dupa ce l-am stricat pe al treilea mi-am dat seama ca e inutil, cu toate demonstratiile teoretice din sala de spectacole de la scoala, nu invatasem sa imi pun un prezervativ. Am abandonat in cele din urma si m-am dus ca un copil mic si i-am zis:
-Nu reusesc sa il pun, nu stiu sa il pun.
-Pai nu ziceai ca ai mai fost si cu alte femei?
-Ba da.
-Pai si atunci cum nu sti? ma intreba zambind.
-De fapt am mintit, nu am mai fost cu alte femei, o ziceam absolut natural si nerabdator sa mi se puna o data prezervativul. Nu stiam exact ce urmeaza si nici nu imi pasa, era o mare realizare sa imi vad prezervativul pus, aveam senzatia, cumva, ca daca am prezervativul sunt invincibil, aveam senzatia ca daca prezervativul e la locul lui, deja am devenit barbat. Primul prezervativ din viata mea.

citeste mai mult →